Analiza asupra mandriei

Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.

Vad, cateodata, sau, cel putin, constientizez in cate o situatie, realitatea acestui verset.
Dar daca Biblia spune, acesta trebuie sa fie adevarul. Si chiar cand nu vad sau mi se pare ca se intampla exact opusul, sa cred ca asa este. Si sa nu regret starea mea.

Mandria...unii o numesc mai plastic si mai inocent, mai natural... orgoliu. Altii o numesc demnitate. Dar mandria NU este demnitate. Mandria este mult mai mult decat a nu te lasa prostit, calcat in picioare sau cum vrei sa numesti fenomenul de injosire din partea altora, de pierdere/nerespectare a demnitatii tale de om.

Nu despre demnitate vorbesc, despre a sti cine esti, ce valoare ai, in Cristos.

Vorbesc despre mandria care la unii, accept, recunosc, este innascuta, tinand cont de unele trasaturi temperamentale- pe care unii le au , altii nu. Este un orgoliu al temperamentului firii vechi, nenascute din nou.
Dar la altii...este un stil de viata , un cuvant-cheie cand te gandesti la ei. Nu vorbesc aici despre cineva anume, ci despre comportamente/atitudini/imagini mentale/ pozitii adoptate, in relatiile cu ceilalti, in situatiile cotidiene si in cele speciale.
Niciodata nu mi-au placut oamenii care se lauda...Adica, rectific. Nu mi-a placut lauda in sine- lauda de sine, comportamente specifice intalnite, indiferent de oameni.
Dar acum, ca ma gandesc, si unele de-ale mele insami-comportamente, atitudini, vorbe...ar purtea fi catalogate drept lauda. Si acum, ca am devenit constienta de ele, le voi frana, cand imi voi da seama. Si cand nu, ma rog sa le franeze altcineva, care isi da seama. Poti fi chiar tu...Desi nu le spun ca o lauda, fala, grandomanie, pentru ca nici nu imi sta nici macar in firea veche , care nu mai e, sa ma laud. Dar asa pot parea altora. Voi incerca sa nici nu mai par.

Sunt altii care nu se lauda, niciodata, prin vorbe. Nu se ridica in mod vizibil pentru toti pe piedestaluri, nu vor in mod constient sa arate" ce mari sunt ei".
Ce te faci cu acestia? la care mandria e in sange si in fiecare neuron?
O mandrie deranjanta, care te face sa crezi ca esti, prin simplul fapt de a fi, la un nivel superior celorlalti. Atat de subtila, incat nici nu stii ca ai acest microb. Cel putin arat ca nu stii, pari sa nu stii. Ce-o fi in mintea ta, ce ranguri, ce origini maiastre, ce drepturi, ce calitati...numai tu iti imaginezi.
Si nu vezi, nu simti. Doar cei din jurul tau simt, cei cu suflet sincer si neintinat de acest pacat. ...daor ei simt mandria ta. E a ta, dar ii doare pe ei, impreuna cu rautatea, superficialitatea, care sunt bonusurile mandriei.

Nu ma incalzesc cu nimic versetele biblice despre mandrie, caderea ce-i urmeaza, pacatul ce-o locuieste...pentru ca as vrea doar sa renunti la ea, ca sa nu mai lovesti, jignesti, tulburi...cu ea , pe noi. Nu vreau caderea mandrului, vreau regenerare. Innoire. Strapungerea superficialitatii ce te defineste si plonjarea in adancurile vietii traite cu Cristos. Poate sa doara, pentru ca poate-ti spargi capul in acest plonjon; poate ti se strica freza, ti se sifoneaza hainele, ti se intinde rimelul sau iti intra costumul la apa. Poate fi greu sa inveti sa respiri aer din profunzimi, poti avea reactii urate, poti chiar crede ca ai sa mori. Dar mi-as dori pentru tine sa traiesti in adancimi, smerit cu inima, in Iubire- de Dumnezeu si automat de oameni, in lepadare de tine si viata jertfitoare. Acolo vei gasi placere in orice micut lucru, pace indisturbabila, calm fara pret, bucurie in intuneric; vei invata adancimi din Dumnezeu.

Poate ca nu trebuia sa scriu asta. Poate ca am fost dura. Poate ca eu sunt mai mandra decat tine. Poate asa par. Dar nu ma simt. Si mai rau.
Da-mi, Doamne, simtire. Sa ma si simt, daca sunt. Si sa nu mai fiu.

"...mai bine simplu si smerit, dar de Dumnezeu iubit..."


Si acum o intrebare, pentru ca m-a cercetat cu asta Domnul....
Pe o scara, sa o numim scara mandriei, cu 10 trepte, pe ce treapta crezi ca sunt eu cocotzata? Cum ma percepi tu? Nu intreb, decat pentru a sonda opinia oamenilor, pentru ca "nu iasa fum fara foc". Si stiu ca mai am de lucrat si de luptat. Si mi-e frica sa nu cumva sa fiu pe o scara inalta si sa cad....pentru ca e greu sa cazi de pe o treapta inalta a scarii mandriei, si nici nu vreau sa ma pomenesc cu Dumnezeu impotriva-mi.
Deci te rog, fii atat de sincer cat de mult ma iubesti, si spune-mi pe ce treapta ma vezi.
Multumesc si sper ca nu te-ai regasit in descrierile facute mai sus....iar orice asemanare cu vreun personaj din realitate este pur intamplatoare.