Adevarat

Schimba-mi inima;
Fa-ma mai curat.
Mai real, mai sfant,
Mai adevarat.

Tu esti Olarul,
Iar eu-lutul.
Fa-ma sa seman,
Doamne, cu Tine.


Versurile acestea aseaza in cuvinte dorinta noastra.
Sa fim modelati, dupa chipul Lui ceresc.
"Mai real, mai sfant. Mai adevarat"!
Mai adevarat.
Un eu mai mic, mai invizibil, mai disciplinat, dar mai real, mai cum poate fi mai bun pentru a avea loc pe calea ingusta ce duce spre Cer.

Traiesc si simt ca traiesc un eu fals. Unul care se inclina tot spre altele decat a fost creat pentru unul care fuge dupa tot ce ar trebui sa se departeze de. Unul care in loc sa respecte regulile in care a fost creat, construit, dezvoltat, le respecta tot pe ale altor. Asa cum scriu si eu acum...
Un eu inauntrul caruia se amesteca vocabular roman cu gramatica engleza, cu pronuntie spaniola. Cuvinte amestecate cum nu ar trebui, in combinatii ciudate, crezand ca asa e bine. Si acum nu m-am gandit la scris, acesta avand legaturi cu stilul. Vorbesc despre ceea ce facem noi in fiecare clipa, fara sa stim macar. Fara sa credem daca suntem atentionati, fara sa vrem sa recunoastem ca nu astea sunt regulile, nu asta-i drumul, nu asa arata harta.
Si suntem orbi, si surzi, si schiopi si rai si goi. Sa ai un eu din acesta , mare si tare, plin de amestecaturi, inseamna sa fii gol. Desi crezi ca nu.

"Mai adevarat" este dorinta. Mai rob, mai smerit, mai sincer, mai cinstit. Mai plin de ravna, mai dedicat.
Adevarat este Domnul Dumnezeul nostru, si adevarati ne-a chemat a fi.
Adevarat ucenic, adevarata sare, adevarata lumina, nu fals.
Vise adevarate, reale, autentice, nu surogate.
Credinta adevarata, nu vorbe.
Fapte, nu predici.

La asta am fost chemati. Falsurile nu ajuta la nimic, doar incurca. Si li se va dovedi falsitatea, daca nu repede, in momentele de cumpana; grele, decisive, in ocazii speciale, unice.
Autenticitatea izvorata din adevar si lumina va trece testele.
Si va dainui, in vesnicie.