Am fost încântată să primesc afişul de mai jos. A început şcoala, începe facultatea, reincep activităţile şi întâlnirile de tineret din oraşul Sibiu. Slavă Domnului. Uite aşa ne invită Biserica Penticostală Emanuel să reluăm părtăşia de luni seara: Poate te interesează, sigur vrei să ştii, cu siguranţă vei vrea să participi! Mai jos este afişul,(click pe imagine pentru a vedea clar) foarte nice, cu temele din fiecare luni, până la sfârşitul anului. Mie una îmi pare tare rău că am ratat-o pe prima! Domnul să binecuvânteze în continuare lucrarea şi pe cei care iau parte la ea, fie că sunt în faţă, dintre cei care oferă, fie că sunt între cei care primesc.
Pentru că mă număr printre mulţii care se află în faţa unui nou început în această perioadă, dar mai ales pentru că am o temă de făcut cu trimitere la începuturi, propun o furtună de idei. Vreau să ştiu ce îţi vine ţie în minte când te gândeşti la Început. Poate din experienţă, poate din cunoştintele acumulate altfel, poate din imaginaţie, poate din ideal... Cum ai descrie un început? Sau ce ai spune la un început? Cum te simţi când te afli în faţa unui început? Ce ştii, ce speri, ce eviţi, ce aplici? Mi-a venit ideea asta în timp ce mă gândeam ce să scriu şi cum să formulez un început. Dar acum să văd dacă eşti dispus/a să mă ajuţi. Dacă da, foarte mulţumesc. Dacă nu, tu ştii de ce. În oricare caz te-ai găsi , binecuvântate fie începuturile tale, în orice domeniu te-ai confrunta cu ele. Mulţumesc!
Mi-a fost arătată această...carte de identitate, să o numesc, în seara aceasta. Am considerat că este prea frumos alcătuită, este a unui om preaiubit, a unui om ales şi merită să fie citită de mulţi, mai ales ca mulţi ne putem identifica, ne putem regăsi şi o putem prelua, la rândul nostru. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Numele: Mă numesc “Copilul lui Dumnezeu”. Am primit acest nume când am fost înfiat... mi l-au înregistrat direct în Cartea Vieţii. Încerc să îl port cu demnitate.
“Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Şi suntem...
Data naşterii: M-am născut de două ori. Ultima dată m-am născut pentru cer.
“Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Locul naşterii: Locul în care m-am născut şi-a lăsat puternic amprenta asupra mea. Prima dată m-am născut într-un loc mizer, numit fărădelege, numit păcat. Şi astăzi încă plătesc tribut faptului că m-am născut acolo. A doua oară m-am născut din Dumnezeu.
“Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea… dar "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare , ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru noi.”
Familia: Am un Tată grozav, e cel mai grozav Tată din Univers. Îl cheamă Dumnezeu. Şi mă iubeşte enorm. Am şi un frate mai mare. Are 33 de ani şi vreo câteva veşnicii. Ca orice frate mai mare, are tot timpul grijă de mine. Îmi place când oamenii spun că semănăm...
“Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie întai-născut dintre mai mulţi fraţi.”
Adresa: Am locuit câţiva ani pe Str. Pierzării. M-am mutat de acolo. Deocamdată nu am o locuinţă stabilă. Sunt străin şi călător.
“În credinţă au murit mulţi eroi ai Scripturii, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.”
Categoria socială: Am fost rob. Acum sunt fiu moştenitor… şi ce voi mai fi… nu mi s-a arătat încă.
“Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El ; pentru că Îl vom vedea aşa cum este… Şi , dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună, moştenitori cu Hristos.”
Studiile: Studiez în Şcoala lui Isus : credinţa, nădejdea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, smerenia şi altele. Multe discipline încă îmi dau mari bătăi de cap. Dar îmi place să cred că sunt un elev silitor. Mă straduiesc să fiu pregătit pentru marele examen.
”Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima. Arată-mi Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă...”
Profesia: Am primit cea mai onorabilă slujbă dintre toate: aceea de a fi slujitorul tuturor. Încă încerc să mă deprind cu ea. Oricum, slujba aceasta se plăteşte foarte bine. Dar nu acum... Şi nu aici...
“Ci oricare vrea sa fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.”
Antecedente penale: Da, am şi aşa ceva. Am comis o crimă. Mi-am ucis propriul eu. Pentru asta, am primit pedeapsa maximă: am fost condamnat la fericire eternă.
”Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”
Proprietăţi: Sunt suficient de bogat, ca să nu mă îngrijorez pentru ziua de mâine. Iar când nu va mai fi un mâine, Cineva mi-a lăsat moştenire întregul cer.
“Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra... Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va ingrijora de ea însăşi.”
Hobby-uri: Îmi place să călătoresc: Sunt în drum spre Patria Cerească. Îmi place şi să citesc: nu e nicio zi în viaţa mea fără Scriptură. Şi în general îmi place să-mi trăiesc viaţa din plin: o trăiesc pentru Dumnezeu.
”Căci pentru mine a trăi este Hristos; căci dacă trăiesc, pentru Domnul trăiesc...”
Situaţia actuală: Tot ce sunt acum, sunt prin harul Lui Dumnezeu şi harul Lui faţă de mine e nemăsurat...
”Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”
Data morţii: Încerc să mor în fiecare zi, faţă de mine însumi.
”De aceea, să omorâm mădularele noastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia... şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate, evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos.”
I can almost see it That dream I’m dreaming but There’s a voice inside my head sayin', You’ll never reach it. Every step I’m taking, Every move I make feels Lost with no direction My faith is shaking but I Got to keep trying Got to keep my head held high
There’s always going to be another mountain I’m always going to want to make it move Always going to be an uphill battle, Sometimes I'm going to have to lose, Ain’t about how fast I get there, Ain’t about what’s waiting on the other side It’s the climb
The struggles I’m facing, The chances I’m taking Sometimes they might knock me down but No I’m not breaking I may not know it But these are the moments that I’m going to remember most yeah Just got to keep going And I, I got to be strong Just keep pushing on, cause
There’s always going to be another mountain I’m always going to want to make it move Always going to be an uphill battle, Sometimes I'm going to have to lose, Ain’t about how fast I get there, Ain’t about what’s waiting on the other side It’s the climb
There’s always going to be another mountain I’m always going to want to make it move Always going to be an uphill battle, Somebody's you're going to have to lose, Ain’t about how fast I get there, Ain’t about what’s waiting on the other side It’s the climb
Keep on moving Keep climbing Keep the faith baby It’s all about It’s all about The climb Keep the faith Keep your faith ( Miley Cyrus - The Climb- The Movie Sound Track)
Circulă, din câte observ, o leapşă mai specială, sub forma unor aprecieri, sub numele de Blogul de aur.
Cineva mi-a apreciat şi mie blogul ca fiind unul aşa. Mulţumesc pentru aprecierea ta! Am fost surprinsă. Trebuie să dau şi eu mai departe la zece persoane această apreciere. Care sunt blogurile de aur pentru mine. Datul acesta mai departe se numeşte nominalizare.
Regulile sunt: 1. afişarea premiului 2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu 3. oferirea lui la 10 bloggeri
Am cam întârziat cu retrospectiva taberei din Parâng. Dar uite-o aici, prin curtoazia lui Silviu, autorul ei. Cu mult dor de aventură, Ştiind că o să ţinem cură, Am ajuns sus în Parâng Şi îmi vine să mă plâng: (Şi ţie?!?)
De condiţii, de-oboseală, De mâncările din oală, De lipsa semnalului Şi de vizitele ursului.
Dar ne-am mai acomodat Şi jucând perechile, Albinele au atacat De-ngroziră fetele.
Rezultatul se observă: Doris plânge de se-neacă Pentru o înţepătură Şi nu vroia deloc să tacă:
"Nu vleau sale; nu, nimic! Ajută-mă să mă lidic. Aoleu, eu vleau acasă, Gângăniile nu mă mai lasă. "
Situaţie la Andreea groasă- Muşcatură "veninoasă" Plus o frică zdravănă; Plânge de nu se mai termină.
Bianca e mai curajoasă, Dar dacă situaţia cere, Se face şi ea plângăcioasă; Dar îi trece repede.
Ursul...nu face excepţie; Speriatu-ne-a pe toţi la rând. Cosmin face-o afirmaţie: "E măgar, măi, om nătâng!"
Un măgar să ragă-aşa!?!? Îngrozit fugea plantonul: "Bagă focul, nu mai sta Şi scoate repede toporul!"
Ado era s-o păţească: Când pe foc punea un lemn; Ca puiul pe grill să se prăjească; Gazul l-a făcut om demn.
Povestea nu a fost crezută, Dar în noaptea ce urmează Răgetele se repetă Şi noi toţi privim a groază.
Cosmin iară se trezeşte. Ce să faci? Se-obişnuieşte Cu controale de rutină În nopţi ce nu se termină.
Alex cu sunete ciudate, Raluca cu stări enervate, Ramo să le-atragă atenţia, Billy e cu intervenţia. Ema e mai plictisită- Ea nu joacă, că-i cinstită. Adevăru-i dureros, Provocarea....mmm...nu-i folos.
"Hai să jucăm altceva", Zice Ralu iar nervoasă Când Daniel se prăbuşeşte De nimeni nu îl mai trezeşte.
Simo e teleghidată, De-oboseală terminată. Două mii şi jumătate A urcat crestele toate!
Auzit-am că au plâns Toate pe munte mergând; Obosite, terminate Şi în suflet deprimate.
Despre Gabi să nu zici? Venit din şapte pitici, Gura-i mare, măi fârtate, Are replică la toate.
Albert nu mai are loc Să doarmă şi el în cort: Puradeii-i ocupară Cortul şi îl enervară.
Roxana e neadormită, De trei zile neodihnită. Dă din gură şi trozneşte, Faţa-n negru şi-o vopseşte.
Uite-acum o ghicitoare: Cine e baiatul care, Mai frumos decât o floare, Muzica îl pasionează, Ritmul căştii îl distrează? (Bogdan)
Trei rămân în tabără, (Silviu, David, Cătă) Lemnele le curăţă, Gătesc, se spală, lenevesc, De plictiseală se prostesc.
Dacă vrei o doctorie Sau pateu uns pe felie, Eliza te-ajută-ndată: Foamea şi durerea pleacă.
De atâta limbuţeală, Ăştia doi se supărară: Gabi şi Albert, din amici, Deveniseră arici.
S-au tot înţepat subit Până s-au şi dovedit. Acuma şi-au mai revenit, Gabi pădurea-a părăsit.
Uite şi-ultima din zile: Am scăzut cu multe kile. Nu contează ce n-avem, Important e ce suntem.
Am trecut prin multă frică, Da-ndoielile ne pică Şi cu toţii ne-amintim Domnului să-I mulţumim!
Nici să îţi pese prea mult nu e bine. Se întoarce tot împotriva ta.
E încercat azi pentru a nu ştiu câta oară.
De aceea aş vrea să mă pot hotărî să nu îmi mai pese, să nu mai arunc mărgăritarele în gura porcilor şi pe unii oameni să îi consider într-adevăr fără speranţă.
Dar în naivitatea mea eu cred. Cred în oameni chiar dacă îmi dovedesc de prea multe ori ce sunt şi ce au în ei cand nu au viaţă din Cristos. Cred că există scăpare. Dar trebuie să mă dezvăţ să cred asta. Să mă oblig să nu îmi mai pese şi să îi privesc alergând cât pot ei în direcţia greşită.
Şi da! Sunt cea mai bucuroasă că pot spune că am o casă în Cer şi sunt sigură de ea! Pentru că sunt sigură de Dumnezeul meu, care le vede pe toate, le ştie, le socoteşte şi într-o zi va trage linia. Şi atunci, în ziua aceea, nu îmi va mai păsa că mi-a păsat şi că am dus greu din cauza asta, nu va mai conta că am sperat pentru oameni. În ziua aceea îmi voi vedea Visul cu ochii şi Îl voi putea atinge cu mâinile şi mă voi putea desfăta în El! Şi ce este dureros în toată povestea asta este că Îl vor vedea şi alţii cu ochii cu care azi au râs de El, Îl vor auzi cu urechile pe care astăzi şi le-au închis, Îi vor simţi mânia, cu fiinţa asta cu care astăzi I-au stat împotrivă şi au sfidat şi au râs în nasul copiilor Lui. Dar mila Lui încă e necuprinsă şi Îi mulţumesc cel mai mult pentru că Lui îi pasă!
Ceea ce voi încerca să descriu în următoarele rânduri este partea culminantă a săptămânii trecute. Cu strigătul de la titlu în centru.
În introducere aş putea să spun că am fost cu un grup de 17 adolescenţi între 13 şi 17 ani la munte, în munţii Parâng. Eram încă trei persoane între 20 şi 23 de ani şi o persoană de aproximativ 30. Am campat într- o zonă la vreo 15 minute de o cabană privată, într-un luminiş lângă drum, între păduri.
Ce s-a petrecut ziua în tabăra noastră sunt lucruri care se petrec într-o tabără.
Dar marcant a fost ce s-a petrecut noaptea.
Prima noapte a trecut cum a trecut, în frig, la mine fără somn, la alţii cu somn, cu plantonul afară lângă foc. Sunetele ce străpungeau liniştea nopţii erau amestecate de câinii de pe la stânile din jur.
A doua noapte a început bine. Am dormit chiar şi eu...până pe la ora 1, când m-am trezit în gălăgie mare: câini lătrând cu hotărâre, oameni huiduind cu îndârjire şi siguranţă.
Ce să fie?
Am stat două ore în cort înfricată. Între timp din doi care stăteau de pază s-au făcut trei. Numai din imaginaţie şi bănuieli puteam să ne gândim că e ursul cel pe care-l gonesc şi huiduiesc ciobanii- pentru lup era prea înaltă zona.
Tabăra era înconjurată de torţe care ardeau cu gaz. La un moment dat în noaptea adâncă au început să pâlpâie a stingere torţele. Băieţii - Silviu, Ado şi Bogdan- s-au dus să le reaprindă. Eu, în cort, tremurând a frig amestecat cu frică. Erau la ultima torţă de aprins, în cel mai îndepărtat punct al taberei. Deodată hărmălaia s-a apropiat periculos de mult de noi. Şi printre lătrăturile câinilor şi vocile oamenilor s-a auzit un răget. Mie mi-a stat inima. Băieţii s-au oprit şi au zis: "E măgar." În secunda doi, s-a auzit din nou. Băieţii şi-au schimbat brusc afirmaţia: "Ăsta e urs." Au privit la foc şi au văzut că e pe cale să se stingă. Între timp, gălăgia se apropia.
Şi acum spun ce am auzit eu din cort, care era la doi metri de foc.
Am auzit răgetele, pe băieţi fugind înspre foc şi pe Bogdan: "Bagă măh foc!" Am simţit în glasul lui atâta hotărâre şi disperare-da, pot amândouă la un loc-, încât am crezut că ursul e deja printre noi. Nu a terminat bine de zis Bogdan asta, că am auzit şi văzut flacăra de la foc ţâşnind pur şi simplu în sus cîţiva metri: Silviu aruncase gaz din sticla ce-o folosise la torţe pe foc, astfel încât orice ar fi avut în minte animalul, să se răzgândească. Într-adevar, drumul s-a luminat şi nu s-a văzut nimic. Iar zgomotele au început a se auzi înspre desişul de pe partea cealaltă a drumului, care ducea spre pădure.
A fost momentul culminant, când a fost ursul cel mai aproape, cel puţin din câte ştim noi. Băieţii spun că dacă nu ar fi făcut atunci flacăra uriaşă, ar fi apărut ursul de după colţul-curbă.
După acest moment am fost convinsă să ies şi eu din cort, Ado spunând că e mai bine să stau afară decât tremurând în cort. Pentru câteva ore după, ursul era gonit de la o stână la cealaltă- iar noi eram la mijlocul lor şi ciobanii nu ştiau că noi eram acolo. La 10 minute de mers de tabăra noastră, în sus pe drum, lângă râu, erau alţi oameni. A doua zi am vorbit cu ei şi nu stiau nimic. Atunci am fost şi mai convinşi că toate s-au întâmplat chiar lângă noi.
M-am tot gândit- lângă foc în noaptea aceea de groază- la protecţia lui Dumnezeu. Chiar când ne îndreptam spre locul de campare , la sosire, imi amintise Duhul Sfânt cântarea inspirată din Psalmul 91: Niciun rău nu te va atinge şi nici nu se va apropia de cortul tău. Am luat-o ca pe o încredinţare, mai ales că plecasem de acasă cu grija ursului şi nu am dormit o noapte înainte din cauza lui. Tot a venit însă, a ieşit din mintea mea şi a intrat în realitatea nopţii.
Când vedeam că e aşa de aproape şi totuşi nu destul, vedeam ca un semn pe care i l-a pus Creatorul lui: Până aici, ursule. Adică era...incredibil. Era gonit pe drum, fugea pe drum până la un moment dat şi apoi cobora pe râpă în jos. Numai o mână de Dumnezeu, un înger cu o sabie mi se pare ca îi putea schimba direcţia. Ştiu că animalele nu vin unde e foc. Nici ursul. Focul era singura noastra asigurare materială. În rest, credinţa. Dumnezeu. Care a lucrat într-un mod nevăzut de noi. Am văzut doar consecinţele.
Mă uitam şi nu vedeam decât la maxim 5 metri dincolo de foc. Şi erau în jur pădure, brazi, râpă şi drum drept printre ele. Şi în timp ce mă gândeam la situaţie, la context, Domnul mi-a şoptit iarăşi:
Nu prin vedere, ci prin credinţă. Chiar dacă noaptea e adâncă, chiar dacă vezi la câţiva metri în faţă şi nu şti ce poate fi dincolo, crede că Eu văd, că Eu ştiu, că Eu sunt în control. Am învăţat multe lecţii în noaptea aceea, în orele de suspans. Am învăţat să mă închin chiar şi în noapte, chiar în pericol.
Ţine-mă în mâna Ta, Dumnezeu e tăria mea, Războiul e al Domnului sunt câteva din cântecele înălţate prin credinţă în acele clipe, lângă foc, cu noaptea şi ursul în jur, dar cu stelele deasupra: ca nişte promisiuni, ca nişte asigurări: Eu sunt aici şi sunt în control. Şi sunt şi Domnul urşilor. Îi cunosc şi pe ei, căci şi ei sunt lucrarea mâinilor Mele.
Îi mulţumesc acum pentru această experienţă şi mai ales Îi mulţumesc că am ajuns acasă teferi, nevătămaţi şi mai încrezători că Dumnezeu este cu noi şi că niciun rău nu ne va atinge dacă El a spus aşa.
Ursul a apărut şi a doua noapte. Majoritatea copiilor au stat afară cu Silviu în a doua noapte, după drumeţia de 14 ore până la vârful Parângu Mare, pe care tot prin puterea lui Dumnezeu, l-am cucerit. Numai că a doua noapte ciobanii au mânat ursul înspre pădure. Şi a treia noapte...
Una peste alta, am aflat că ursul nu face, de fapt, morr... Şi l-am auzit cu urechile mele, încolţit de o ceată de câini şi nişte oameni care-şi apărau oile. Am învăţat ceva şi de la urs. Ursul respectă semnele, barierele pe care i le pune Creatorul său- Dar omul nu...eu nu. Eu mă duc mai departe chiar când El spune Până aici, Eliza. Dar până când...dar nu mai vreau sa trec limitele. Pentru siguranţa mea şi a altora.
Am dezbătut multe subiecte în tumultul nopţii. Ne gândeam la copilul de David care i-a rupt falca şi i-a smuls oaia din gheare ursului; ne-am gândit la străjerii care aşteaptă să se facă dimineaţă şi dimineaţa nu mai apare...pentru că singura liniştire ne-ar fi adus-o dimineaţa. Lumina. Focul. Lumina este, şi în situaţii de viaţă ca aceasta, o armă. O asigurare, o siguranţă pentru noi. Dacă ai lumină, dacă stai în lumina, vei fi păzit.
Cât despre "Bagă măh foc!", să ne apucăm să băgăm foc, să dorim lumina, să aţâţăm focul sfânt care să ardă toate putreziciunile, să îndepărteze pericolele ce stau la tot pasul, să ne păzească şi să ne ţină în siguranţa vieţii veşnice în Ţara Luminii.
Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
Psalmii 91:2 zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
Psalmii 91:3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
Psalmii 91:4El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
Psalmii 91:5Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
Psalmii 91:6 nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare.
Psalmii 91:7O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Psalmii 91:8 Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Psalmii 91:9 Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!" şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
Psalmii 91:10de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Psalmii 91:11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
Psalmii 91:12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Psalmii 91:13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -
Psalmii 91:14 "Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Psalmii 91:15 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
Psalmii 91:16 Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea".
Mulţumim, Dumnezeul nostru, pentru Cuvântul Tău care este Adevăr şi este împlinit în vieţile noastre!
Mă intrigă faptul că nu ştiu dacă pot să văd ploaia de stele din bloc. :(
Acuma ar trebui să fie Ado acasă sau altcineva să mă ia şi să mă ducă pe Dealul Târgului să ne uitam cum cad stelele, să ne punem muuuuuuuuulte dorinţe, dintre care să se îndeplinească doar aceea pe care nu am îndrăznit să ne-o punem.
Am vrut în dimineaţa aceasta să Îi spun "Mulţumesc pentru că eşti de partea mea". Dar înainte de a-mi ieşi cuvintele din gură s-a întâmplat ceva şi am auzit altceva: "Mulţumesc că mă ţii de partea Ta".
M-am gândit şi, într-adevăr, este o diferenţă care aduce corectitudinea în cea de-a doua exprimare.
Mă bucur că pot fi de partea lui Dumnezeu, parte din împărăţia Lui; de partea Adevărului, a Dreptăţii, a Înţelepciunii. Pot sa fiu în partea Lui de teren.
El este Absolutul şi calităţile Sale sunt cele absolute. În funcţie de ele sunt eu şi nu ele în funcţie de mine. Deci nu este dreptatea de partea mea, Adevărul nu este al meu, Înţelepciunea nu este a mea. Eu sunt de partea lor. Eu sunt a Adevărului.
Şi ce diferenţă face acest lucru în viaţa mea.
Fie ca azi şi eu şi tu să trăim de partea lui Dumnezeu şi a atributelor Sale. Să nu încercăm să-L facem pe El în funcţie de noi; noi trebuie să ne schimbăm după Chipul Său. El este neschimbat; noi nu. Pe noi ne bate vântul schimbării în aproape fiecare clipă; El este Stânca neclintită. Noi trăim Adevărul şi dreptatea în funcţie de evenimente; Cuvântul Lui este Da şi Amin!
Mă îndrept spre Adevăr şi Lumină, asemenea florii soarelui, care îl caută pe soare ziua întreagă şi se îndreaptă zâmbind cu faţa către el.
Căci eu sunt floarea, El este soarele şi eu sunt a Lui.
Ne vedem curând?!? :)
