Scrisu-i datorie grea...

Am rămas dator c-un buchet....

Da. Ai rămas :)
Şi aştept să Îţi împlineşti promisiunea.

Între timp, am rămas şi eu datoare cu continuarea de aseară. Numai că nu ştiu dacă mai am ce completa. Decât că şi în seara asta am încercat să le explic despre înstrăinare...Dar au rămas cu privirile în jos, în semn de ne-înţelegere sau ne-vrut a se lasa prinşi în explicaţii....doar ochii albaştri au rămas aţintiţi dincolo de mine şi au cautat poate...ceva mai profund. Sau ceva dincolo, sau ceva de explicat, sau vreo idee, sau vreun gând, sau vreo întrebare...sau doar el ştie ce.
"Da' ce ai vrut să zici cu profunzimea poate fi o piedică?"

Înstrăinare , asta am vrut să zic. Momentul acela când te simţi aşa de departe de lume, de oameni. Şi crezi că eşti înspre Dumnezeu, dar şi El a rămas demult la o răscruce de dorinţe şi vise -altele decât ale Lui pentru tine, pentru mine...Momentul când ai decis, fără să îţi dai seama, să fii doar tu- gol de tot, singur de tot, departe de tot. Chiar şi de El. M-am regăsit uneori pe cărările obscure şi liniştitoare -aparent- ale acestor drumuri. Şi când Îi sesizam lipsa, fugeam repede înapoi. Este o graniţă- pe drumul spre lună, pe drumul spre singurătate, pe drumul spre departe...este o granită care trece de ce Îi place Lui, trece de visul Lui, trece de prezenţa Lui. O graniţă cu o lume pe care mi-o imaginez nicicum, plină de un mare gol şi ducând spre abis, iar de acolo...exact spre unde nu vrei să ajungi...
De asta am zis că e frumos, dar are limite...si prea mult- strică. Distruge chiar, pentru totdeauna.

Şi iar mă opresc aici. Să nu merg prea departe.

Să trăiţi şi să vă opriţi la timp- în toate. :)

Înstrăinare

Azi.
Ca în multe alte marţi, am aşteptat să treacă timpul care azi, nu s-a grăbit. Cam încet azi. Poate nu avea nici el chef.
Nu eram tristă, nici moleşită, nici altă stare negativă nu mă învăluia. (Deşi nu consider moleşeala stare negativă, şi uneori nici tristeţea, dar alţii da.) Zburdalnică am plecat de acasă.
Dar poate era ceva în vânt, de m-a "pleoştit" aşa. Poate că joaca vântului prin părul meu nu m-a instigat şi pe mine la joacă, ci, din contră, m-a întristat. Cu adevărat era o stare de dor, de simţire nelalocul meu, de insatisfacţie, de dorinţa de plinătate, de visul de a ajunge o dată pentru totdeauna- Acasă. M-am abţinut pe drum să nu plâng. Nu înţelegeam de ce.
Puteam spune doar că resimţeam mai mult ca de obicei că nu aparţin aici, că nu-mi găsesc nicăieri locul. M-am întâlnit cu un prieten şi ne-am despărţit spunându-mi că se duce să se consulte cu prietena lui - şi a mea- cu privire la ce ar putea fi cu mine.
Aşa cum eram, am ajuns la Locul Întâlnirii şi am stat un minut pe scaun, în ritmul şi melodia grupului de închinare , care încă repeta. M-am ridicat şi m-am dus, fără să mă gândesc dinainte, direct unde a trebuit. Şi a trebuit ca , în ciuda stării mele de înstrăinare, sa primesc oamenii. Am dat în jur de 50 de zâmbete şi bun-venituri în seara asta. Si vrând-nevrând, am uitat de înstrăinare. Eram mai aproape de Casă. Eram în Locul Sfânt, unde se pare că m-am simţit mai aparţinând.
Ajung aici şi nu stiu de fapt ce am avut de gând să zic la început. Nu mai ştiu unde am vrut să ajung cu povestea asta despre seara mea de înstrăinare. Cert e că acum mă simt altfel- poate pentru că nu îmi mai pare deloc rău că sunt străină...poate pentru ca am acceptat, în drumul meu, condusă de vânt, că sunt în plus, că nu mă potrivesc.
Deşi, la cel mai sfârşit în seara asta, am concluzionat că suntem la fel. Şi că deşi pare că doar eu simt asta, poate şi tu o simţi; poate că, deşi cred că numai eu am trecut prin asta, şi el a trecut. Mai rău, trece.
Până la urmă, suntem făcuţi din acelaşi material- fie că înţelegem , fie că nu.
Până la urmă, la un moment dat toţi fugim, sau nu. Dar unii nu se mai opresc.
Până la urmă, toţi înţelegem - fiecare în felul lui- lucrurile, poeziile...Şi unii incă le aşteaptă să înceapă, chiar când ele sunt aproape de sfârşit.
Până la urmă, dacă eu mă simt străina, poate că şi tu.
Numai ca nu înţeleg ceva. Atunci când vreau să traiesc din plin sentimentul acesta, să simt total că sunt străină, în plus, că nu mă potrivesc...de ce nu ma lasă?
De ce trebuie să mă prefac? De ce trebuie să mă simt vinovată pentru asta?
De ce-uri. Nu îmi plac.
Foarte probabil este însă faptul că prea le iau în serios. Dar cum aş putea să nu? Îmi place sa îi iau pe alţii în serios şi îmi place să mă iau şi pe mine. Şi mai ales ştiu că lui Dumnezeu Îi place sa mă ia în serios şi poate acesta este motivul pentru care nici eu nu pot minţi şi nu pot să mă prefac.
...
Simt că nu am atins scopul acestei scrieri şi simt şi că nu o pot duce mai departe.
Aşa că mă opresc aici- vreau, nu vreau; simt- nu simt, mâine, străină sau nu, trebuie să dau ochi cu realitatea.
Viitoarea scriere- după această confruntare.
Noapte bună şi gânduri înţelepte!

Lumini şi umbre, cu uimire.

Căutam material pentru lecţia de azi în faţa unei clase de a X-a. Lecţia - Dezvoltarea psihică în adolescenţă.
Dau şi caut, dau şi caut...până găsesc. - ce nu am căutat, bineînţeles. Tot atunci îţi iasă în cale, când nu te mai gandeşti.
O poezie. De Otilia Cazimir. Am fost uimită- ce poezie; ce temă. Eram obişnuită cu Otilia Cazimir la grădiniţă, nu cred ca am mai întalnit-o de atunci. Pe atunci,

Sta găina la-ndoială,
Că din şapte puişori
Şase-s galbeni , gălbiori.
Numai cel de la sfârşit
A ieşit mai ponosit!

sau, în maiestuoasa sa anunţare a primăverii, cu care se deschideau serbările de primăvară pe vremea mea,

De pe-o „bună dimineaţă”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.
[...]
Suie, mândru şi grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
- Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!

Mda...asta ştiam de Otilia Cazimir- o dragă a copiilor.
Şi ieri, căutând în tema despre care am scris deja, cineva cita o poezie ale cărei versuri m-au oprit. Şi am citit, am cugetat, m-am tot gândit...Într-un final mă uit şi la titlu, la autor; să văd- ce suflet ar fi putut scrie asta. Uimire: Otilia Cazimir.
Şi asa am rămas eu uimită de draga copiilor care avea şi despre altele de spus.
În continuare, poezia care m-a oprit.

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi
Fântânile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt
Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile- şi adună,
Dar rădăcina- i leagă de pământ.

De azi încolo n- am să- l mai iubesc…
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n- am să-l mai iubesc- de mâine.

Pe zi ce trece- ţi semăn tot mai mult;
Aşa izvorul ce se- aruncă- n baltă,
Se- nvăluie cu mâlul laolaltă
Şi- n loc să- i spele apele verzui, îşi tulbură izvorul apa lui.

Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Dar uiţi că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi.

Mi- e faţa împietrită ca o mască
Şi- n ochi lumina- i gata să se stingă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s- o răsfrîngă.

Iubirea ta nu creşte şi nu moare,
Ci totdeauna- i rece şi egală
E ca o floare artificială
Pe- o pajişte cu maci arzând în soare.

Când voi pleca, mă vei uita uşor
Şi ştiu că nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zâmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Şi am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îţi umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viaţa azi să mă dezlege
Şi raiul ei să mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- aş alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi şi buni
Şi nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca- n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zâmbetul uitat în colţul gurii
Şi- n ochi, tăişul crud al nepăsării.

Eşti rău. Dar cînd aud c- o spune altul
Mă uit în jos şi strâng din pumni şi tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te- mpac.

Eu am să plec cu sufletu- mpăcat
Că nu las nimănuia moştenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi- nfrigurat.

M- am resemnat; atât a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele- n apus
Şi- aştept răspunsuri care n- or să vie
La întrebări pe care nu le- am pus.

(Lumini si umbre, Otilia Cazimir)

Un an.

Am renunţat să mai număr lucrurile şi amintirile care nu contează.
Am început să ţin evidenţa lucrurilor cu adevărat importante.
De exemplu, mâine , adică aproape azi, pentru că e 11: 55 PM.

Să vorbim deci la prezent.
Astăzi deci. Împlinesc un an.
Un an de alergare pe pista "acreditată".
De când am trecut gardul şi am primit autoritate prin mărturisirea morţii firii vechi şi naşterea din nou- din apă şi duh.
Mulţumesc Domnului meu pentru anul acesta în care am învăţat multe şi în care , cred eu, am crescut, m-am maturizat, în câteva domenii- spiritual, emoţional, social, intelectual chiar.

Am vrut numai să ridic o piatră de aducere-aminte şi să mai spun o dată:
Slăvit să fie Domnul! El, care a făcut cerurile şi pământul; El, care m-a adus de la moarte la viaţă; El, care este puterea mea, biruinţa mea, ţinta mea şi visul meu cel mai trainic.

Pe mai altădată, când voi mai avea ceva de zis/scris.

Pace şi bucurie

Glorioasa zi!

Glorioasă zi. Este orice zi pe care El o umple cu prezenţa Sa.
Glorioasă zi este orice clipă petrecută în El.

Cum va fi fost atunci ziua când ei au crezut că Îl pierduseră pentru totdeauna? Speranţa lor, prietenul lor, Învăţătorul lor. Chinuit. Mort. Îngropat. Nădejdea lor moartă. Aşa au crezut două zile.
Zile îndoliate, cele mai negre din viaţa lor. Cele mai negre din istoria omenirii. Cele mai goale, pustii, negre şi deznădăjduite. Pentru pământ şi pentru cer.
Două zile. [Acele zile, dar şi toate zilele fără Isus. Aşa sunt. Până când ziua Învierii Lui a venit şi pentru mine, şi vine şi pentru tine.]
Până a treia zi. Când începeau să caute să se mângâie, să îndeplinească ritualurile...au avut parte de ceea ce nu trebuia să fie surpriză, pentru că au fost avertizaţi! Dar au uitat. Au uitat să mai creadă în cuvintele Lui. Au uitat puterea şi acurateţea Cuvântului care vestise că a treia zi va birui lupta cu moartea.
"Căci tot nu pricepeau că , după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi." Ioan 20: 9
Va birui mormântul, va birui totul!
Aşa că au fost surprinşi. Nu le-a venit să creadă. Când nu L-au mai găsit printre cei morţi...
Dar solii erau acolo. Vestitorii Învierii! Vestitorii bucuriei şi ai Vieţii!
"Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. " Matei 28:5-6
"După cum zisese. "
De acum veţi crede tot ce a spus? De acum veţi mai uita vreun cuvânt de-al Lui, când ştiţi că tot ce a spus se va împlini exact?
Ei , ele poate că nu au mai uitat.
Dar eu, dar tu? Vom mai uita?
După cum a zis, mai este o sărbătoare gata să se împlinească:
Sărbătoarea când va reveni. Cu scopul împlinirii fericirii noastre şi visului nostru suprem!
"Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." Luca 21: 27-28

Da, cred. Da, aştept. Da, se va împlini! Da, va mai fi o glorioasă zi!
Esti viu, Isuse, si Te astept sa implinesti si cealalta promisiune!
Vino, Doamne Isuse!

de Flo

Astăzi sărbătorim. Nu 3 ani de la un moment dat şi neuitat, nici ceva sau pe cineva care nu mai este decât în arhivele paginii de viaţă, deşi altădată credeam că s-ar impune să. Dar nu.

Astăzi îl sărbătorim cu bucurie pe văru'.
Cel mai nou verişor descoperit, care a intrat brusc şi bine în vieţile noastre.
Florin, astăzi vreau să îţi doresc pentru toţi anii în care nu ţi-am dorit nimic, pentru că nu ştiam de existenţa ta.
Eşti o mare bucurie care a apărut aşa, aproape de nicăieri.
Eşti o încurajare şi eşti un prieten adevărat, original şi bine de avut:)

Florin este verişorul nostru cel mai nou descoperit şi care s-a potrivit de minune între noi. :)

Flo. Îi mulţumim Domnului pentru că te-a făcut cunoscut nouă şi pe noi ţie, chiar dacă mai târziu....oricum, asta este cea mai bună alternativă pentru niciodată. Şi chiar dacă e puţin timpul de când petrecem împreună, este plin de amintiri deja şi de momente super frumoase together:) Cu fiecare ocazie ce am avut-o, sau pe care am creat-o special:P Să ne mai facă Domnul parte şi de multe altele şi mai ales de o eternitate în domnia Sa! O să mă rog în continuare să ai putere să le duci pe toate câte le ai de dus în această perioadă şi ştiu că vei reuşi să fii învingător, dacă Îl ai la dreapta ta pe Dumnezeul nostru şi al părinţilor noştri.Cu El alături vei reuşi, chiar dacă nu va fi uşor. Dar din toate vei învăţa şi toate îţi vor folosi. Şi mă mai rog ca toate aceste grele de dus să lucreze împreună, dirijate de Domnul, la sfinţirea ta. Cu El alături vei trece prin toate şi cu înţelepciune de la El vei învăţa din ele. Şi atunci când eşti foarte, poate prea obosit să o mai iei de la început a doua zi, să poţi să spui cu tărie şi cu încredere că în Cristos tu te odihneşti. .. Şi El să fie fericirea ta, prezenţa Lui să fie plăcerea ta şi în El să stea bucuria ta necondiţionată de oameni şi circumstanţe.

Să fie ziua ta una frumoasă, petrecută împreună cu cei mai dragi şi în bucurie mare! Închină-I-o Domnului şi pe aceasta. Şi El să îţi încununeze anul cu prezenţa Sa , cu Faţa Sa şi cu binecuvântările Sale!

Îţi dedic cântecul de mai jos şi nu uita, în nicio clipă viitoare, că Iubirea lui Dumnezeu are puterea de a învinge. Totul, întotdeauna, în tot locul.



So many mountains that we try to climb
So many places where we fall behind
Deep in the struggle just to find our way
We lose the heart, we lose the faith
Sometimes this life can tear your world apart
But you've got to remember that...

His love is strong enough to win the fight
His love is strong and good and right
When the heart gets weak
And the road get's long
His love is strong
Within the wonder of a baby's cry
And in the thunder of the midnight sky
Is something stronger than the heart of steel
It's a power you can touch and feel
So when you think that all your hope is gone
You've got to remember that...
His love is strong!

You may be walking through the darkest night
On a road that's rough
But keep believing in the morning light
And His love will be enough, cause...
His love is strong!

Tare iubit esti tu:D

Te îmbrăţişez aşa de la distanţă deocamdată şi de abia aştept să fie de aproape! >:D<

...cu Tine legamant.

...până nu Te-am întâlnit eu la cruce- în mod personal, nu pot înţelege ce s-a întâmplat în acea vineri.
...până nu gust eu însămi din dragostea Ta, nu pot înţelege toate descrierile făcute de alţii.
...până nu mă văd schimbată , regenerată, nu pot crede că Tu poţi face totul din nimic, că Tu ai puterea absolută şi adevărul absolut.
...până nu mă aplec şi nu îngenunchez înaintea crucii, la piciorul ei, înaintea Mielului, îndrăznesc să spun: nu va avea nicio valoare moartea Lui pentru mine. Sacrificiul este inutil, dacă eu nu îl accept că fiind făcut pentru mine.

Compozitorii scriu în cântece "What a wonderful cross", "The cross has said it all...". Dar eu zic What a wonderful Lamb. What a wonderful God. How wonderful Jesus!
Şi-a făcut treaba până la capăt. Fiecare cui, fiecare spin; fiecare muşchi întins peste maxim, fiecare picătură de sânge cursă; fiecare cuvânt rostit din adâncul fiinţei , cu câtă dragoste! Câtă dăruire! Câtă negare de Sine. El- Dumnezeu! Pentru tine, şi atât. Până nu vei înţelege asta , până nu vei accepta; până nu îţi vei alinia viaţă acestui dar imens, vital, el va fi fără valoare- pentru tine, în timp ce alţii trăiesc în bucuria mântuirii, cu Darul nemeritat, dar primit- Isus înaintea lor, umpluţi de El şi de toate pe care le aduce odată cu El.

Priveşte la cruce.
Îndreaptă-ţi paşii spre ea.
Ajungi lângă ea- priveşte şi vezi Iubirea murind în locul tău, pentru a te îmbrăca în nemurire!
Apleacă-te.
Pune-ţi genunchiul jos şi lasă Mila să îţi ridice povara de ani şi păcate duse cu tine.
Realizează ce tocmai ţi-ai imaginat şi simte sentimentul- eliberarea, pacea, liniştea. Simte prezenţa Lui.
E prezent acolo, lângă tine, pentru că deşi tocmai Îl vezi ţintuit pe cruce, a biruit-o.
Căci El e în stare.
Şi dacă a învins moartea, crezi că nu te vede pe tine?
Crezi că nu Îi pasă, după ce a făcut?
Eşti cu genunchiul jos, cu inima frântă.
Lasă-L să o ia El, şi o va face o inimă învingătoare.
Lasă-te ridicat de braţul Lui, lasă-te inundat de prezenţa Lui.
Este prezent Fiul lui Dumnezeu.
Predă-te cu totul.
Lasă lacrimile pocăinţei să-ţi fie singurul tezaur.
Lasă-te transformat.
Lasă-ţi viaţa să fie schimbată pentru veşnicie.
Crede doar.
Acceptă, bucură-te şi trăieşte! Adevărata viaţă, care începe la piciorul crucii! În prezenţa lui Isus!

Ce moment minunat.
Când tot ce-i vechi e aruncat.
Noua viaţă în Cristos
Te va face bucuros!

fully and beautifully repaired

O seară de rememorări, de prezenţă divină într-o sală de curs ( eu am simţit-o, pentru că am aşteptat-o şi am dorit-o), de umblări pe străzile Ierusalimului, ale Israelului, alături de personaje biblice, alături de inima lui Isus....

Aşa a fost seara asta.
Acum m-am întors; sunt în patul meu şi o să las piatră de aducere-aminte frânturi din replici, din gânduri, din trăiri...deşi nu se poate explica.

Şi, apropo de scrierea cu dor de Peniel de acum câteva seri....aş putea spune că în seara asta , la terminarea filmului, m-am simţit cam ca după o sesiune de Peniel. De ce? Cum? Poate pentru că important nu este locul, nu este atmosfera, ci prezenţa Lui în locul în care ne strângem! Faţa Lui poate fi văzută şi prezenţa Lui simţită oriunde!

"Cu siguranţă aveam nevoie de un Salvator" , au căzut de acord personajele. Şi eu cu ele.

"Oricine bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete, dar cine bea din apa pe care o dau Eu nu va mai înseta niciodată" - Isus

Şi mi s-a dus gândul la discuţia pe tema flămânzirii avută astăzi. Şi la analogia la care am ajuns amândoi - să comparăm foamea cu dragostea. Imaginează-ţi numai. Că mai multe oricum nu scriu despre asta. Dar am amintit pentru a explica gândul următor, pe care ţi-l dedic, "apărătorul fugii mele":

Oricine gustă din dragostea pământească, va simţi din nou nevoia, îi va fi iarăşi foame/ sete de ea.
Dar cine gustă din iubirea lui Dumnezeu, cine gustă din Isus, în veci va fi sătul...de dragoste! Şi nu-i va mai trebui alta. Sătul pe veci, şi nu e doar un vis frumos. E o realitate .

"Fiică, credinţa ta te-a vindecat!"- Isus
Domnul Isus a simţit o putere ieşind din el când femeia s-a atins de el. Când crezi cu adevărat, ceva se întâmplă. Când crezi, este putere. Care te vindecă, te eliberează, te ridică...îţi redă demnitatea! :)

"released from shame"...
Nu doar Maria Magdalena, ci mulţi alţii , care s-au întâlnit faţă în faţă cu Salvatorul, cu Eliberatorul. Şi eu, şi tu...!

"I can see Jesus", zicea un copilaş ridicat pe umerii tatălui său pentru a-L vedea.
Can you? Tu poţi să-L vezi?

Tu, orbule! Lasă-L să îţi deschidă ochii, să te vindece, lasă-L să îţi redea demnitatea, să te ridice din ruşine şi să te elibereze de dispreţul lumii.

Domnul Isus a cuvântat mult, dar a şi pus în practică ce a propovăduit:
"Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!"
Şi a făcut-o, când , în grădina Ghetimani, când Petru a sărit şi i-a tăiat urechea individului vrăjmaş. Isus i-a vindecat rana. Şi-a manifestat dragostea pentru cel ce venea să-l aresteze.
Şi-a iubit vrăjmaşul. De ce aplicaţie mai concludentă ar fi nevoie?!?

...

Să Te duci singur spre locu-Ţi de moarte binecuvântând şi învăţând , ca nimeni altul.
Tu-Fiu de Dumnezeu, m-ai dezlegat pe mine, şi Te-ai lăsat legat pe Tine.
Mie mi-ai dat eliberare, vindecare, în timp ce Tu te lăsai ţintuit pe-un lemn.
Mi-ai dat mie viaţa, prin chinul Tău şi moartea Ta.
M-ai împăcat cu Dumnezeu, m-ai adus fără teamă să pot sta în prezenţa Lui;
iar Tu, Te-ai lăsat despărţit de El , cu care erai una
Te-ai renegat pe Tine, pentru a-mi da mie un nume nou, veşnic.
Ai fost atârnat pe lemn, blestemat, pentru ca eu să fiu binecuvântat.
Fără tine, cerul s-a întunecat; dar lumea mea s-a luminat.
Neprihănirea-ţi - pedepsită, pentru ca eu să nu mai fiu lovită.
Totul- pentru mine.

Dar ce folos un cer întunecat, ce folos a sta în prezenţa lui Dumnezeu, fără Tine?
Ce Trinitate ar mai fi- cu Tine lipsă, Preaiubit de Dumnezeu, de-un cer întreg?
Ce sfârşit ar fi fost acela- într-o gură rece de mormânt?
Aşa că nu a fost totul atât.

Ai înviat, ai biruit!
Ai întregit cerul, ai întregit Trinitatea,
mi-ai întregit şi desavrsit viaţa şi toată fiinţa,
prin glorioasa-Ţi înviere!

Ai biruit mormântul şi moartea ai învins....!

Cât Te iubesc de mult, Isus!

de haz, de necaz

O scriere mai de haz, aşa... deşi vouă s-ar putea să nu vi se pară.

Tocmai e 11:45 PM şi sora mea , Timeea, se duce să mănânce.
Mie mi se pare că e cam târziu pentru asta. Dar ea zice: "Dacă îmi e foame, ce vrei să fac?"
Eu: "Dacă ţi-e foame, mănâncă. Când mi-e foame eu mă culc."
Aşa-i câteodată. Acuma , de exemplu. Sau altădată când mi-e foame, mă rog. Depinde, după caz, după zi, după situaţiune.

Şi în loc de noapte bună, vă întreb...Voi ce faceţi când vă e foame?
Da' când vă e somn?
Da' când vă ustură ochii?
Da' când nu prea ştiţi ce mai e cu voi?
Da'...?

Răspundeţi, deci. Eu am un singur răspuns la întrebările astea toate, ceea ce o să şi fac acum:
Mă culc.

Bucuraţi-vă întotdeauna.
Rugaţi-vă neîncetat.
Mulţumiţi în toate şi pentru toate lucrurile lui Dumnezeu.

Aşa să facem!

beautifully repaired

beautifully repaired. it took one year, but it's worth.
nu-s acolo să sărbătoresc...da'...îs aici. exact unde trebuie să fiu.

...de fapt, încerc să mă mângâi singură. Şi să mă întreb încă oare care o fi motivul măiastru pentru care am fost oprită cu putere şi înţelepciune de la a fi acolo.

Vorbesc despre Peniel. Ascult acuma utimul cântec din seara asta.
"Îţi predau tot ce sunt eu, Regele meu!
Mâini către cer azi eu ridic şi mă predau Ţie, Doamne!"

Chiar dacă nu-s acolo, eşti acelaşi şi aici. El, Domnul meu. Acelaşi aici şi acolo, acelaşi anul trecut şi acum.

Acum îi trimite Oli la culcare. Noapte bună şi lor, Domnul să îi păzească şi să le dea la toţi loc de dormit.

Deci, am rămas la "mă predau". Aceasta înseamnă că Îi accept voia de a mă ţine în Sibiu- nici măcar acasă, dacă nu în deplasare. În Sibiu. Asta înseamnă să Îi accept voia de a mă duce tot pe căile cele mai grele, în multe domenii şi arii de funcţionare. Asta înseamnă că eu chiar Îi mulţumesc pentru că sunt acolo unde voia Lui vreau să fiu şi unde scrie în planul Lui pentru mine să fiu. Şi el se îndeplineşte, indiferent de voia mea. ALELUIA! Pentru că nu voia mea, ci voia Lui să se facă în viaţa mea.

Şi nu numai a mea.

Tocmai împart sentimentul. Dar....fie ca până acum , şi mai departe să Îşi arate puterea şi autoritatea în viaţa primelor.

prima: primară-mea. >:D<
prima: c faci?
primara: bine prima
primara: uite numai ce am ajuns acasă
primara: şi m-a apucat aşa o nostalgie
primara: .....
prima: nostalgie de Peniel, lasă-mă să ghicesc
primara: :))
primara: da
primara: am prins şi eu finalul
primara: tu ce faci?
prima: m-am uitat şi eu la început şi la final.
[...]