Bacu' de anu' ăsta

Mâine, adică azi, începe examenul de bacalaureat. ( ca să mă exprim aşa, pe de-a-ntregul)

Nu am prea mulşi aflaţi în situaţie.
Sunt doar Biencuţa, Lala, vecina şi Sami. Adică mai sunt şi Manu Br. şiMirabela, da
ei nu citesc.

Dragilor, trei dintre voi vă bizuiţi pe Numele Domnului.
Şi...deşi calul şi armura sunt pregătite pentru luptă, biruinţa este a Domnului.

Încredeţi-vă în El şi nu uitaţi că nişte oameni nu vă pot face nimic, când El este de partea voastră.

Nu notele ce vor crede ei că le meritaţi vă reprezintă pe voi, nu rezultatele vă dau valoarea în ochii Celui şi celor care contează.

Să treceţi cu folos şi prin experienta asta şi mă rog să nu rămâneti cu traume-cum am rămas eu, dar să fiţi, în orice circumstanţă, lumini şi să Îl reprezentaţi frumos pe Domnul vostru.

Să auzim de 10!
Sunteţi încredinţaţi în mâna şi în dragostea Lui!

P.S. Tu, cel care citeşti, în următoarele două săptămâni, mai adu-i înaintea lui Dumnezeu.
Să ne fim ajutoare unii altora, în Cristos.

(De)Prima oară.

În 14.06.1987 am luat prima gură de aer....fac lucrul ăsta fără oprire de 22 de ani, m-am obişnuit asa. Acum să fiu sincer cred că nici n-aş putea altfel...

Sleită de puteri, nici măcar nu am mai putut să plâng.
Prea mare lupta de trecere dintr-o lume în alta.
Pentru prima oară ...am început a exista.

[...]

Pentru prima oara m-au şocat de "ziua mea".
Petrecere-surpriză. Pusă la cale cu mine aici, în casă.
Nu am bănuit nimic. Nu pentru seara asta.
Da, "aşa de naivă", cum mi-a zis.

Am 22 de ani. Dar încă sunt naivă. Încă trăiesc cu bucurie de copil în lucrurile mici.

Încă mă fac mică atunci când îmi cântă La mulţi ani şi încă îmi venea să fug când m-au întâmpinat cu fluierici şi inimile deschise.
Am 22 de ani, dar încă mă uit dupa avioane când trec deasupra mea.
...încă visez cu ochii deschisi şi îmi place să îmi imaginez poveşti, să le creez...
Am atâţia ani...şi totusi, nu ştiu pe unde s-au scurs...
Tot ce rămâne simţit şi preţuit e iubirea. Pe care am simţit-o şi pe care am dat-o.

A fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul. Şi iubirea voastră face mai mult decât toate darurile , oricât de preţioase ar fi. Să vă am pe voi- chiar când toate şi toţi pleacă, dispar, eşuează- contează. Voi contaţi. Şi dacă v-aş şti aproape când este mai greu, ar fi mai uşor.

Mulţumesc, familie!
Mulţumesc, Doamne, pentru familie(lărgită)!
Mulţumesc că m-ai învăţat până acum că ei contează.
...că mi-ai arătat Adevărul şi mă ajuţi să umblu în El.
...că m-ai făcut lumină şi binecuvântare.
...că am fost, sunt iubită şi că pot să iubesc!
...că am eşuat, că am învins!
...că m-ai învăţat dragostea necondiţionată.
...că m-ai învăţat iertarea.
...că trăiesc liberă în Tine!
Mulţumesc pentru că viitorul meu e în mâna Ta.

Nu aş fi scris nimic, dar nu am putut să nu notez ce mi-au facut.
:)
Cine?
Păi...Timeea(capul lor), mami, tati, Ado, Doris, Monica, Mihai, Oana, Cristina, Ovidiu, Andreea, Bianca, Moni, Cristi, Silviu, Adina, Albert, Simo şi Luci!
Fiţi şi voi surprinşi şi bucuraţi de Stăpânul nostru, al tuturor!

S-a aproape sfârşit.

Mda...
C'est almost fini.(a se citi cu accentele de rigoare, care îmi lipsesc din păcate)

Mi-am luat ramas bun-urile necesare.
(S înţeleg că cele neluate nu sunt necesare...?)

En fin.....aici e un sfârşit.

Pe care nu vreau(ciudat) să-l comentez, pentru că nu îmi provoacă foarte multe sentimente. Nici gânduri.

Chiar acum "mă strofoc de căldură" (citat din om în viaţă- nu ştiu cum se face că în ultimul timp faci cum faci şi te bagi în toate posturile. ) şi ascult colinde. Aşa sărbătoresc sfârşitul. Cu Începutul, care pentru mine înseamnă de fapt totul. Începutul şi Sfârşitul care sunt Isus Hristos. Doar El contează, iar El nu se termină.

El a venit din gloria de sus şi va mai veni o dată. Şi să-I vină Lui şi din viaţa mea gloria cuvenită- adica toată.

Cam atât îmi vine a spune.
Cius

Ciudat de...

Am început să îmi fac un obicei care îmi place: să provoc oamenii la scris.
Că ar fi ei economişti, administratori publici în devenire, informaticieni, liceeni, fete, băieţi, calculatorişti sau altceva...
Ştiu că fiecare are ceva de dat. Ceva de exprimat. Şi prind aşa câte un moment când simt ceva că ar vrea să fie ţipat de pe acoperişurile (e bine pluralul acesta...?) caselor. Ceva care frământă pe cel de lângă mine- şi atunci arunc mănuşa. Şi mă bucur că ei răspund.
Aseară a fost rândul lui Dani L. din Făgăraş.
Pentru că i se părea prea ciudat...l-am invitat la scris.
Uite ce a prins glas din frământarea lui.

Ciudat- e ciudat cum unele persoane intră în viaţa altora doar pentru a ieşi- după ce îşi lasă amprenta oricum.
Ciudat-cum viaţa ne oferă uneori testul şi după, lecţia.
Ciudat- cum uneori îţi dai seama de cât de valoros e cineva după ce dispare din orizontul vieţii tale.
Ciudat- cum trece timpul şi nu îl preţuim ...niciodată... de fapt după ce nu îl mai avem îl preţuim(nu e ambiguu asta?!!)

Ciudat- e ciudat cuvântul ciudat...cum să-l definesc...ciudat.

Ciudat-cum ne lăsăm influenţaţi de lucruri mărunte ...şi nu le vedem pe cele mari, gigantice , imense ce ne stau în faţă.
Ciudat- cum privim la uşile închise şi nu le vedem pe cele deschise.
Ciudat-cum facem alegeri care ni se par bune şi de fapt...... sunt nimicuri, greşeli, tot lucruri ciudate...
Ciudat - cum privim la trecut şi nu ne putem desprinde de el... uităm(nu băgăm în seamă) prezentul şi viitorul..
Ciudat?...Mai departe de acest cuvânt ciudat ce e...... E viaţa cu bune, rele, lacrimi, bucurii, vise, speranţe, dezamăgiri..
Amintiri.......trebuie să trec de ...ciudat şi să văd partea plină a paharului: Viaţa, aşa cum e ea- frumoasă sau nu- depinde cum o văd eu, cred. Sper să o văd frumoasă.

Şi eu sper, Dani, să o vezi prin ochii lui Dumnezeu.
Mulţumesc pentru împărtăşirea ta. :)

Prea crud

Nu am mai văzut niciodată un film despre nazism.
Nu am citit niciodată ceva despre.
Nu...

Tocmai am văzut The boy in the striped pyjamas.
Sau i-aş spune...Cum moare inocenţa germană - gazată.

Dumnezeu este superior cu mult credinţei noastre , cunoştintei noastre despre El. Să ierte asemenea atrocităti...
How could they?!?

Nu şocant e cuvântul.
Este HAR. Totul este despre har. Al lui Dumnezeu, cum poate acoperi umanitatea întreagă.

"-Spune-mi despre jocul cu numerele.
-Nu e un joc, ţi-am zis. Fiecare avem un număr diferit.
-Şi apoi ce se întâmplă?"
?!?

"-Nu îmi plac soldaţii. Ţie îţi plac?
-Da, tatăl meu este soldat. Dar nu unul din aceia care iau hainele oamenilor fără motiv."


"-Tatăl tău este fermier?
-Nu, tatăl meu este ceasornicar. ...Sau a fost. Acum, în cea mai mare parte a timpului, repară încălţări.
- Este ciudat cum adulţii nu se pot hotărî în legătură cu ce vor sa fie. Aşa este şi Pavel. Era doctor, dar a renunţat la tot ca să cureţe cartofi."
?!?!?!?!

Aşa povesteau ei doi -Bruno si Shmuel- pe după gard. Până în ziua când Bruno s-a hotărât să îl ajute pe Shmuel să îşi găsească tatăl...dispărut.
Şi aşa au fost amândoi adăugaţi la numărul săpunurilor....iar mirosul trupuşoarelor lor s-a amestecat cu al celorlalţi evrei şi, înălţându-se spre cer, striga către Dumnezeu.

...

Din trecute în prezent

În lumea asta crudă, unde dacă pierzi o cursă se duc mai multe odată cu ea, suntem străini şi trecători unul pe lângă altul, lăsând la ceilalţi, făr' să ştim, din noi.
Şi când ne e dor de ei, nu ştim, de fapt, că ne e dor de părţi din noi, pe care nu le mai avem, căci se află la ei.

Din "Amintiri cu dor", 3 aprilie 2009

Titlul: Pentru că...toate-s vechi şi nouă toate...

Sărbătoare

Astăzi- mare sărbătoare.
Şi pentru mine, în duh cu ei, cu bucuria lor, odată cu începutul introducerii capitolului lor împreună!
Tamara şi Elvis!

Pentru a doua oara mi s-a intâmplat să mi se logodească una dintre cele mai bune prietene.
Prima dată a fost anul trecut la Irina şi Christian.
Şi numai Dumnezeu ştie cine va fi următoarea prietenă sau de ce nu, următorul prieten- că doar şi timpul lor a sosit.
Şi astăzi a fost frumos sentimentul ce l-am avut pentru soricela mea şi pentru Elvis- rânduitul dintre robii lui Dumnezeu pentru ea.


Am vrut doar să consemnez această zi în aceste dăinuitoare pagini.

Cât despre voi doi, una mai am să vă spun:

Veşnic Iubirea să fie cu voi, între voi, în voi- până în ziua de-apoi!

E ca şi cum mi-e dor.

Iubeşte-mă

Ascunde-mă într-o lacrimă ce încă nu a căzut
Păstrează-mă într-un cuvânt ce încă nu ai rostit
Încet…cu teama că poţi să mă pierzi
Iubeşte-mă…iubeşte-mă
Cum iubeşte ploaia pământul,
Cum iubeşte vântul copacii,
Cum iubeşte un pictor culoarea,
Poetul cuvântul
Iubeşte-mă...
Când nu ţi-e uşor să iubeşti…
Iubeşte-mă
Când nu ştii ce să faci şi te temi să greşeşti
Când te pierzi, când plângi, când zâmbeşti
Oricând…iubeşte-mă.

Nu îmi aparţin versurile, ci altcuiva.
Ale lui sunt îndemnurile , ale mele întrebările.

Să te iubesc, să te ascund, să te păstrez?
Să te compar cu ce-i mai de preţ la pictor, la poet?
Să te asemăn cu ce-i mai dorit de ploaie, sau de vânt?
Când sunt oricum sunt, mereu, să te iubesc?
Când mă pierd, când plâng, când zâmbesc?
Când eşti pierdut, când râzi-
Te-ai transformat în amintire doar-
- Să te iubesc...?
[Nu ţie îţi vorbesc, căci nu te mai cunosc.
Vorbesc cu cel ce-ai fost.]
Păstrat într-un cuvânt, ascuns în lacrima ce nu a căzut
...şi totuşi, te-ai pierdut.
Şi doar un vers acum rămâne, mai multe, 'n amintirea lui,
A timpului trecut...dar nu pierdut.
Dar tu, pierdut din lumea dinainte,
Salvat însă într-o iubire-ntreagă,
Încă iubeşti?
Marea, muntele, zilele, florile?
Încă păstrezi al aleanului frumos?
Căci toate trec, o ştiu. Dar astea?
La mine n-au trecut şi nici vreo şansă n-au.
Căci voi iubi mereu ce încă nu-i pierdut:
E Cuvântul, pictorul, floarea, poetul,
Adâncul şi înaltul în acelaşi timp.
E luna, e cireşul, e gândul cel senin.
E zâmbetul pe faţa tristă...
E tot ce-a fost şi încă nu-i pierdut.







De ce azi?
Să zicem că...
Poate pentru că se termină ce-a început după ce s-a terminat acum trei ani...





P.S. Şi-aş vrea sa îmi răspunzi,
să ai îngăduinţa
acelei inimi care te-ntregeşte
să scrii, să fii un pic din cel ce-ai fost.

E ca şi cum mi-ar fi dor de Nichita Stănescu sau de cea mai bună prietenă din liceu...
Şi dacă mă vei întreba ce am vrut să spun, voi mai scrie o dată ce am scris şi acesta-mi va fi răspunsul.

De pomină- petrecere

Prietena copilăriei mele...

Dorina: stai că mai am un cadou pt tine
Eliza: ia
Dorina : că tot e ziua copilului şi suferi
Dorina : :*
Eliza: :)
Eliza : da
Eliza : sufăr :-< încă e timp de suferinţă
Dorina : toate sunt pt tine


Au fost mai multe, da' eu trebuia să le văd pe toate. Aici...numai un sample.




Da, ea azi s-a încărcat cu energie de la copii :) La o "petrecere de pomină" din Pociovalişte, Novaci. Cred- în legătura cu locaţia- că aşa e:P




Câteva mesaje, direct din inimile lor :)

„Dragi copii din lumea întreagă, vă invit aici în sătucul nostru natal. De 1 iunie noi ne-am gândit să facem o petrecere de pomină. Ştiu că toţi copiii în această zi se distrează. La fel noi ne distrăm alături de cei dragi, dar ne gândim şi la voi”.

Andrada, clasa a IV-a

„Dragi copii africani, eu vă iubesc aşa negri cum sunteţi pentru că această culoare vă face unici. Vă doresc să aveţi parte de fericire alături de părinţii voştri deoarece de aceasta toţi avem nevoie. La mulţi ani, copii de ciocolată!”

Ana, clasa a IV-a

Şi aici tot ea a descris petrecerea din Târgu Jiu :)

„Copii din toată lumea, vrem ca iubirea de părinţi să fie aproape de voi. Noi vă iubim, aşa că am făcut multe desene în care am pictat aşa cum ne-am închipuit chipurile voastre. Ştim că şi voi vreţi o planetă verde ca să nu ne mai îmbolnăvim şi să nu se mai întâmple lucruri rele”.

Alexandru, clasa a IV-a

La mulţi ani şi vouă, dragi micuţi-viitorul.
La mulţi ani viitorului.
Şi fie ca să găsiţi în viaţp semnificaţia şi să vă dedicaţi cu totul Adevărului şi Dreptăţii.




Mulţumim, Do pentru imagini şi îmbucurare :)

E-un lucru serios....

Aş vrea să nu scriu despre ei, ci să fiu printre ei- să ne tăvălim prin iarbă, să tragem cu arcul cu băieţii, să ne împletim părul şi să facem coroniţe cu fetele, să cântăm cu toţi în parc, să ne jucăm coroana e rotundă, să adormim istoviţi la sfârşitul zilei, să râdem cu gurile până la urechi până ne dor şi gura şi urechile, să alergăm, să-I mulţumim lui Dumnezeu că putem fi copii!

Da, aş vrea să nu stau aici să scriu despre toate astea, aş vrea să le trăiesc!
Aş vrea să mă asculte tati şi să nu creadă că am glumit ieri când i-am zis să mă sune şi azi să-mi zică La mulţi ani, aş vrea să fiu acasă, să mă fi dus de dimineaţă să mă bag între ei în pat în timp ce fraţii mei dormeau încă.... Aş vrea să mai fie şi alţi părinţi în afară de mama lui Christian, care i-a sunat pe el şi pe Irina în SUA să le zică La mulţi ani, azi dimineaţă, când la ei era toiul nopţii :)

Aş vrea să fie plină ziua cu baloane, acadele, picioare desculţe în iarbă....

Dar sunt aici, venită de la examen, după ce am avut parte şi de counselling for free azi de la domnii profesori care tot încearcă să îmi alunge pesimismul, perfecţionismul şi să mă facă să înţeleg că frustrarea mi-o întreţin singură, fără niciun motiv real să o fac...

Sunt aici, singură, fără părinţi, baloane, râsete de copil , doar cu dorinţe...


Încă nu este timpul...

Lasă copilul din tine să trăiască. Lasă-l să se exprime. Şi adu zâmbetul pe buzele şi în ochii oricărui copil de lângă tine- mic sau mare. Nu vei regreta!
Să fii copil e-un lucru serios. Nimic pe lume nu-i mai frumos!

Nici un minut nu stai pe loc, poţi să zâmbeşti şi ai noroc. Când eşti copil , viaţa-i un jooooooooooc!!!

P.S. S-ar putea să primesc de 1 iunie, totuşi , ceva: melodia Să fii copil e-un lucru serios, de la Abracadabra. De vreo 15 ani visez la ea! Poate azi e timpul....:)