Cea mai importantă pregătire

 Am citit ieri, fugitiv, undeva, afirmația: 

"Nu vreau să mor, nu sunt pregătit să mor."

Deşi doar o secundă a fotografiat creierul meu această afirmație, mi-am amintit de ea ceva mai târziu şi am cugetat asupra ei.

De dorit, nu mulți oameni îşi doresc sā moară. Ceea ce e un lucru bun.

Dar pregătiți pentru moarte, ar trebui să fim toți, având în vedere iminența morții şi faptul că de multe ori, ea vine neanunțată. 

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim îndemnul "Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!" 

Deşi a fost dat într-un anumit context, poporului Israel, este valabil şi azi, pentru toți oamenii.

M-am întrebat: Cum mă pot pregăti pentru moarte? 

Şi cred că răspunsul este: Pregătindu-mă să Îl întâlnesc pe Dumnezeul meu. 

Când să mă pregătesc? În fiecare zi pe care o trăiesc. Să Îl întâlnesc pe El în fiecare zi: în Cuvântul Lui, în rugăciune, în meditație, într-un timp pus deoparte. 

Dacă în fiecare zi Îl întâlnesc, nu mă voi teme să Îl întâlnesc şi în altă formă a existenței. Aşa că moartea nu va fi o pricină de deznădejde, teamă, disperare. 

Pentru că El mă cunoaşte şi mă povățuieşte.

"Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă." - Psalmul 73:23-24

Pentru cei care Îl caută, Îi caută prezența în fiecare zi, momentul morții va fi o trecătoare prin care ajung în Țara Lui, în Țara de dincolo. Moment pentru care vom fi pregătiți, chiar dacă ne va surprinde şi va veni pe neaşteptate. 

Pledoarie pentru odihnă

Astăzi am început ziua cu odihna. Dacă ți se pare ciudat, încearcă, într-o dimineață, să începi ziua în liniştea zorilor, când noaptea îi predă ştafeta zilei, păsările îşi înalță glasurile odihnite. În toată această activitate a mediului înconjurător, să stai tu cu tine şi cu Dumnezeu, e odihnitor! După odihna trupului, aceasta este odihna omului interior.

Dar nu numai despre această odihnă scriu acum, ci despre Odihnă, în general. 

Pentru că am citit o invitație în această dimineață. 

Invitația este aceasta:

"Isus le-a zis: "Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniți-vă puțin." Căci erau mulți care veneau şi se duceau , şi ei n-aveau vreme nici să mănânce." Găsim scris în Marcu, 6:31. 

Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la odihnă, vă dați seama? Deci... să te odihneşti nu e rău, nu e ruşine? Nu e păcat?! 

Nu, nu, nu. Şi e chiar necesar. Şi chiar poruncă divină! 

Rămâi cu mine, odihneşte-te câteva minute 🤭

Odihna este importantă. Primul exemplu de odihnă l-a dat chiar Dumnezeu: "şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse."(Geneza 2:2) 

Dumnezeu S-a oprit din creat, S-a oprit din a spune şi S-a dat un pas în spate, S-a uitat la tot ce făcuse, şi toate erau bune. Era mulțumit de "munca" Sa, rezultatul Îl bucura. 

Cât de mult avem de învățat din doar aceste versete! 

Dar mergem mai departe, pentru că Dumnezeu a ridicat odihna la rang de poruncă: "Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințeşti." (Exod 20:8) 

Nu doar să o ții, dar să o umpli de Mine, de prezența Mea, ca să fie sfințită. 

Cum a văzut la Tatăl, aşa a practicat şi Fiul: Domnul Isus Însuşi a avut această disciplină, i-aş putea spune, disciplina odihnei. Deseori apare menționat în Biblie că Se retrăgea singur, la o parte de ceilalți, pentru rugăciune. 

Apoi i-a chemat pe ucenici: "Veniți singuri într-un loc pustiu şi odihniți-vă!"

Avem de învățat sau nu? Este odihna bună? Chiar necesară! 

Ucenicii erau în slujire, îi slujeau pe ceilalți oameni, împreună cu Domnul Isus. Gloate de oameni după ei, mesaje peste mesaje, explicații, rânduirea oamenilor, care cum să ajungă la Învățător... erau prinşi în activitate şi Domnul Isus le-a văzut nevoia de odihnă. 

Nu sta liniştit, în afară de Domnul Isus, nu prea te va chema nimeni la odihnă... nu prea des, cel puțin. Şi nu prea mulți. Tu singur trebuie să te disciplinezi în acest sens. 

Odihna e necesară la perioade constante din timp (noaptea, tot a şaptea zi sunt două feluri de odihnă). 

Avem nevoie să ne odihnim de munca fizică (sau intelectuală, după caz) pe care o ducem pentru întreținerea vieții. Avem nevoie să ne odihnim, să ne oprim din iureşul vieții, pentru că pe lângă întreținerea vieții, mai întreținem şi altele. Trăim într-o lume în care suntem traşi din multe părți, vorbesc şi din perspectiva unui părinte, care aleargă şi cu şi pentru copii. 

Doar stai şi fă o listă, în câte părți alergi într-o săptămână. 

Şi fă şi o listă cu momentele în care te odihneşti. Tu, singur, la o parte. Mai departe analizează tu listele 🙂

Odihna e un principiu valabil pentru toți, şi cine nu îl respectă, va suporta consecințele. 

Dar te invit să te gândeşti la mai mult decât a sta, atunci când te odihneşti. Mai mult decât a adormi cu o carte în mână sau a sta într-un hamac în munți. 

Conform poruncii despre ziua de odihnă, sfințeşte momentul odihnei. 

Combină odihna cu rugăciunea, cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. 

În felul acesta, te reconectezi cu Dumnezeu şi poți medita cum Îi împlineşti Cuvântul în viața ta, te poți gândi la trăirea ta. Te poți da un pas în spate şi să vezi dacă eşti pe drumul pe care îți doreşti să fii. Poți lua decizii noi, poți găsi păcate sau lucruri fără de folos care te consumă degeaba, lucruri de care nu îți poți da seama atunci când eşti mereu grăbit, în mijlocul lor, când eşti oarecum pe pilot automat. Poți planifica noi strategii, pentru a fi mai eficient în ceea ce faci, mai organizat. 

Retragerea are multe beneficii, pauza îți permite să schimbi, să ajustezi, să te recalibrezi, să reporneşti cu mintea mai limpede şi cu forțe proaspete. 

Când te retragi, la o parte, Îl poți auzi mult mai bine pe Dumnezeu, ce mai are să îți spună. 

Sunt persoane între noi care au tendința naturală la analiza, la meditație, la deconectare de tumult... pentru ele este mai uşor. Sau poate sunt perioade din viață în care ne retragem mai uşor şi altele în care este dificil, zice o mamă de trei copii. 🙈

Dar sunt şi persoane care consideră un lucru negativ să te odihneşti, sau pur şi simplu nici nu îl iau în considerare. Poate nu ştiu că odihna este poruncă divină şi odihna cu rugăciune este exemplul Mântuitorului nostru...

Haideți să le spunem şi lor, şi cu toții să muncim mai cu spor şi drag în orice domeniu, dacă acceptăm invitația Domnului Isus şi dacă respectăm porunca lui Dumnezeu: să ne disciplinăm să ne odihnim constant şi să chemăm în odihna noastră prezența lui Dumnezeu. 

Credință, se cere credință!

 "Dar Isus i-a spus: "Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta." 

Găsim relatarea despre minunea de care a avut parte această femeie în Evanghelia după Marcu, la capitolul 5. 

Pentru că Domnul Isus e viu, atotprezent şi cuvintele Lui au valabilitate eternă, cuvintele Lui le putem considera şi pentru noi. 

Credința că El poate a dus-o pe femeie după El, că El poate să-i curme suferința. A căpătat mult mai mult decât vindecarea, a căpătat şi mântuirea. 

Ce ne transmit aceste cuvinte nouă azi? Cum ne poate ajuta credința în El astăzi, în lumea, contextele şi existența noastră? 

Conform Cuvântului lui Dumnezeu transmis prin Evrei 11, credința te poate ajuta: 

- Să pricepi că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Poate cauți explicații, poate nu ştii dacă să crezi sau nu. Crede, şi vei pricepe apoi, că pentru unele lucruri nu sunt necesare explicațiile, că acum cunoaştem în parte, dar într-o zi, în alte sfere, vom înțelege deplin. (V.3)

- Să aduci jertfe plăcute Domnului, să păstrezi închinarea pentru El şi curată. (V.4)

- Să faci parte din Mireasa Lui, pe care Se va întoarce să o ia Acasă. (V.5)

- Să fii plăcut lui Dumnezeu, cum ziceam mai sus în închinare, dar şi în ascultare, în trăire, în vorbire, în iubire şi în fiecare alt pas.(v.6)

- Să crezi că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. (V.6)

- Să construieşti conform viziunii lui Dumnezeu.(v.7)

- Să păşeşti în viitor, la porunca Lui, chiar când nu ai siguranța următorului pas. (V.8) 

- Să moşteneşti făgăduința, împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov. (V.9)

- Să aştepți Cetatea cea tare şi veşnică. Chiar dacă pare că întârzie, conform înțelegerii noastre, să crezi că Îi va veni vremea. (V.10)

- Să faci lucruri pe care nici tu nu te vezi, nici alții nu te văd în stare a le face.(v.11) 

- Să mergi mai departe, încrezător, chiar dacă încă nu vezi împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, promisiunile universale şi specifice, personale. (V.12) 

- Să fii în căutarea permanentă a patriei cereşti, să o ai pe ea în vedere, şi nu țara (lumea) din care ai fost scos/ scoasă. (V.16) 

- Să acționezi conform Cuvântului lui Dumnezeu, în ciuda emoțiilor, dorințelor şi apucăturilor tale. (V.17)

- Să binecuvântezi pe alții, să laşi o moştenire curată şi nestricăcioasa, care nu e pasibilă de furt sau devalorizare. (V.20) 

- Să nu ai teamă de oameni. (V.23)

- Să nu ai teamă de suferință, să ai curajul să stai cu şi pentru poporul tău, pentru valorile tale.(v.23) 

- Să consideri trăirea pentru Hristos (plus tot ce înseamnă ea), mai importantă decât bogățiile lumii şi statutul pe care l-ai putea avea. (V.25) 

- Să îți pironeşti ochii asupra răsplătirii.(v.26)

- Să păzeşti poruncile lui Dumnezeu, chiar dacă sunt ciudate şi demodate în ochii lumii.(V.28) 

- Să treci "Marea Roşie ca pe uscat". Contexte care pe alții i-ar înghiți, în fața ta se dau la o parte. Nu neapărat în sensul că vor dispărea, cât că vei ieşi viu şi biruitor din ele. (V.29) 

- Să dărâmi ziduri doar prin închinare şi rugăciune. (V.30) 

- Să te porți cu bunăvoință față de trimişii lui Dumnezeu.(v.31) 

- Să ai şi tu numele scris într-un capitol ceresc analog capitolului 11 din Evrei, ca erou al credinței! 

Îmi vine în minte o cântare care spunea la un moment dat aşa: "Credință, se cere credință!" Nu o pot găsi deocamdată, dar se cere credință! La toate nivelurile, neclintită, plăcută lui Dumnezeu! 

Cuvântul Lui scris, Biblia, are să ne învețe atât de multe despre credință, trebuie doar să petrecem timp în El! 

Jurnal de misiune - Zilele 3 si 4

Dragi sustinatori,

In primul rand, imi cer iertare pentru ca aseara nu am scris.

Au fost, ieri si azi, doua zile lungi.

Ieri, luni, am avut la teren si la programul de la Centrul Comunitar in jur de 50 de copii. Astazi, au fost 60:) S-a dus vestea printre ei si am facut ieri seara prima vizita de cartier, din care au rezultat cativa copii in plus.

Ieri dupa amiaza am fost in vizita la Casa Alba, unde am cantat cateva cantari cu copiii in apartamentul de la parter cumparat de Misiunea Open Doors, prin Beti si Hardi. Apoi le-am dat intalnire pe un teren din apropierea carierului lor, unde ne-am jucat, i-am cunoscut mai bine, ne-am rugat, am cantat si am recapitulat lectiile de dimineata.

Ne-am reintalnit cu copii pe care ii stiam de anul trecut si experienta reintalnirii a fost, cel putin in dreptul meu, puternica.

Ei nu uita si aceasta este o incurajare, pentru ca ne dorim sa isi aminteasca de Domnul Isus si toate lucrurile despre care ii invatam, in timp.

Astazi dupa amiaza am facut doua vizite, la Mamut Bei si la Casa Ciobanului.

Mamut Bei este o comunitate de turci saraci. Voi lasa poze sa graiasca despre ce am facut acolo si ce am vazut.

Casa Ciobanului este comunitate de tigani, foarte saraci si cu copii foarte iubitori si destul de isteti.

 Luni dimineata, la inviorare

 Copii, la rugaciunea de dimineata

 Luni la lucru manual, copiii au imbracat litere in ata – fiecare, initiala lui

Astazi, la jocul cu baloane

A castigat echipa Fulgeratorilor, in fata echipei Bulbucatilor

 Peisaj de la Mamut Bei

 Sora Beti se roaga in limba turca, limba pe care o cunosc copiii din Mamut Bei

George si Mihai, misonarii din Buzau si Bacau, 
i-au adus pe Adam si pe Eva la teatrul de papusi

Copiii au primit cate un sandwich, cate un pahar cu cereale cu lapte si cate o felie de pepene rosu

 Peisaj de la Casa Ciobanului. "Gospodaria" in curtea careia Hardi si Beti au cumparat o camaruta pentru loc de adunare

Analiza biblica asupra magarusului

Mihai le vorbeste celor din neamul lui, despre cum Domnul Isus i-a schimbat viata.

Nu avem poze de la Casa Alba, asa ca nu veti sti niciodata cum e acolo, pana nu calcati piciorul acelui cartier. Buzunarele trebuie sa fie goale cand mergem acolo si fara lucruri de valoare. Imi amintesc ca anul trecut ne-am dus, Radu si cu mine, fara verighete. Anul acesta verighetele le-am tinut. Dar aparatul foto nici prin gand nu ne-a trecut sa il avem.

Motivele de rugaciune sunt cele din a doua zi, dar le rugam intetite, pentru ca incep sa se simta tulburari si Il vrem pe Dumnezeu biruitor prin noi!

Din El, prin El si pentru El!

Jurnal de misiune - Ziua 2

Vrednic este Mielul ce-a fost injunghiat,

Sa primeasca slava de Imparat!

Asta se intampla si acum, in timp ce scriu. Ne-am adunat in camera de sus si tinerii canta.

A fost o zi destul de lunga, avand in vedere ca am stat cateva secunde sa ma gandesc cum a inceput.

Am participat la serviciul de inchinare al Bisericii Baptiste din Medgidia. Oameni simpli, laolalta cu altii mai complecsi, laudand pe Dumnezeu. Nu chiar ca mixul dintre magi si pastori, inchinandu-se Domnului Isus in pruncia Sa, dar ceva asemanator.

Au fost mesaje incurajatoare. Domnul este Pastorul meu, chiar si cand pastoresc si eu, la randul meu, niste oite. Ne bucuram pentru ca avem pe Cineva mai presus de noi, Care sa ne poarte de grija, in timp ce noi purtam altora de grija.

In mod special mi-a fost trimisa incurajare si confirmare, prin doua versuri de cantare.

Nu te uita la tine ca esti atat de slab,

nici la vrajmasul care te-ar nimici degrab'.

In timp ce cantam aceste versuri, mi-a fost clar unde trebuie sa imi indrept privirile si temerile mi s-au risipit.

Avem nevoie sa va rugati pentru risipirea tuturor temerilor, pe care le intampinam in mod personal sau colectiv.

Am fost incurajati si de rugaciunile fratilor din Biserica pentru noi si pentru lucrare. Am constatat cu bucurie ca Biserica era mai plina decat anul trecut si am aflat ca asa este in fiecare duminica, nu doar acum.

Dumnezeu lucreaza in Medgidia. Puterea Lui nu este limitata de zona si nici de alte piedici. El este si poate. Atat, indiferent de timp sau spatiu.

La pranz ne-am bucurat de un timp de odihna, dupa care, de la ora 17.00, am fost cu totii la Casa de Cultura, la Evanghelizarea organizata. Au fost in jur de 60 de copilasi, cu varste intre 0 – 14 ani, probabil.

Am cantat, le-am vorbit, lor, dar si parintilor; am cantat Amin, Osana, Maranata, impreuna cu ei. Ne rugam ca aceste cuvinte sa devina realitate pentru ei, mai mult decat un ritm si o melodie, de care se bucura asa de mult, sa se bucure de Cel in cinstea Caruia au fost compuse versurile, ritmul si melodia.

A fost mai greu cu "apasarile", pentru cei care au fost pentru prima data aici si care au marturisit, dupa aceea, ca atunci cand au auzit nu au chiar crezut, dar acum au crezut, pentru ca au simtit-o.

Ne rugam ca Dumnezeu sa mustre apasarile si "pe cei" care le creeaza si sa ne ajute sa fim proaspeti, in fiecare dimineata, in suflet, in minte si in trup, pentru a putea duce la bun sfarsit lucrarea pe care ne-a incredintat-o.

La Evanghelizare am intalnit copii pe care ii stiam de anul trecut si am trait experiente frumoase la reintalnirea cu ei.

In timpul rugaciunii, inainte de Evanghelizare, Duhul lui Dumnezeu mi-a pus inaintea ochilor mintii pe Domnul Isus, spunand ucenicilor: "Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti." M-a coplesit imaginea si inima mi s-a deschis si mai mult pentru acesti copii.

Maine vom avea program pe terenul de sport pana in jurul orei 10:00 si apoi vom veni la Centrul Comunitar pentru lectii biblice, cantece si alte activitati prin care incercam sa le aducem bucurie si un plus la cunostintele lor.

Dupa amiaza vom face vizita la unul dintre cartierele marginase – Casa Alba, pentru cunoscatori :) Si acolo vom avea cateva activitati pentru toti copiii din cartier, pentru ca nu toti vor ajunge pe terenul de sport.

Motivele de rugaciune in acest moment sunt:

- multumire pentru ca a trecut aceasta zi si a trecut cu bine;

- protectie, pace si odihna in timpul noptii, pentru ca sa fim pregatiti maine;

- risipirea de catre Duhul Sfant a celorlalte duhuri care incearca sa ne prinda in diferite stari, care ne incetinesc/ ingreuneaza activitatile;

- sa vina maine numarul potrivit de copii si sa ne organizam cu intelepciune.

Un motiv special de rugaciune este pentru unul din misionarii pe scurta durata care sunt aici si care va lucra impreuna cu noi in aceasta saptamana. Este Mihai, un tanar, trimis de misiunea FARM (Far Away Rroma Ministry), care an de an petrece cate o luna de zile in Medgidia, ajutand la diferite proiecte misionare. El are sotia si doi baietei acasa – undeva in judetul Buzau si in aceste zile toti cei dragi ai lui de acasa au fost spitalizati si tinuti in perfuzii, datorita unui virus cu care au fost contaminati. Va rugam sa va rugati pentru sanatatea lor si pentru ca Dumnezeu sa il binecuvanteze pe Mihai, pentru ca a lasat familia lui si a venit sa ingrijeasca si de cei de care nu se ingrijeste nimeni. Pot doar sa imi imaginez luptele care se dau in sufletul lui, cand aude vesti de acasa si ne rugam lui Dumnezeu sa il intareasca.

Din El, prin El si pentru El!

Jurnal de misiune- Ziua 1

Ziua 1 impropriu spus. Noaptea 1, pentru 4 dintre noi. Pentru ceilalți, seara 1 s-a petrecut cântand,  laudand pe Cel in numele căruia suntem aici.

Am ajuns cu toții cu bine, datorită Lui. Mulțumim tuturor celor care s-au rugat pentru noi, s-au ingrijit de noi, într-un fel sau altul. Sora Beti ne-a așteptat si pe noi, ultimii sositi, pana la 12, desi azi noapte a dormit foarte putin. Dar nu putea sa doarma nici acum daca nu ne stia ajunsi.

Fetele au adormit toate, in camera se aude doar un tantar bazaind. Insa afara....probabil oamenii acestia dorm Ziua si noaptea activeaza. Un soi de lilieci....

Cu rugaciunea in Gand si in fiinta intreaga, sper sa ne odihnim, in liniste si in pace. Suntem incredintati Lui cu tot ce suntem si tot ce avem. Si va avem si pe voi. Fiti binecuvantati!

Inchei aceasta scurta pagina, pentru ca Maine dimineata vom sluji la Biserica Baptista. Iar dupa Amiaza s-a organizat o evanghelizare la casa de cultura. Domnul fie cu noi, cu toti!


Din El, prin El si pentru El!

Surprinsi

Astazi l-am surprins pe Radu cu Micul Print in brate.
"Citesti Micul Print?" L-am intrebat.
"Da, pentru ca si eu am o mica printesa si trebuie sa stiu ce sa fac cu ea."

Copilul asta e mana lui Dumnezeu in viata mea.
Multumesc, copil drag!

Ai gresit? Recunoaste cu tarie!

Va invit sa cititi si articolele pe care le scriu pe blog-ul Job Connect:

angajatori, agentie de recrutare, candidati: Ai gresit? Recunoaste cu tarie!: Pe masura ce avansez cu lectura cartii lui Dale Carnegie "Secretele Succesului"- Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent - , d...

Cuvintele sunt ca o minge

Cuvintele sunt ca o minge: Imi place jocul de ping-pong. L-am invatat de la tatal meu inca de copil. Imi plac sunetele care se aud cand mingea cade pe masa intr-o ...

De la îngrijorare la obsesie; de la obsesie la eliberare.

Sunt restantă cu multe gânduri pe care mi-am spus că o să le scriu și nu le-am scris.

Astăzi, însă, vreau să mă opresc asupra unui subiect care m-a tot frământat de o perioadă și despre care am avut discuții în câteva cercuri.

Este vorba despre îngrijorări, temeri, idei obsesive. Ordinea în care le-am scris arată și modul în care degenerează îngrijorările. Ajungi să te ocupi permanent, în mintea ta, de același subiect. Ajungi în imposibilitatea de a întreprinde altă activitate fără să te gândești la acel lucru.

Nu vreau să fac o listă a temerilor și a motivelor care dau oamenilor îngrijorare, ci vreau să te întreb dacă ai vreo temere care îți înnorează viața sau anumite momente din ea și care este/ sunt ea/ele?

Mai departe, vreau să îți vorbesc despre ...nu o soluție, nu știu cum exact să o numesc, dar eu am găsit-o ca pe o modalitate de a înainta în mod eficient și util pentru Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că am observat că lucrurile care mă frământă mă țin pe loc, legată- ca într-un prizonierat. Și nu pot face nimic, decât să acumulez sentimente de inutilitate, neîncredere în mine si în planul lui Dumnezeu, sentimente de vinovăție că nu sunt de niciun folos.

Am fost prinsă o perioadă destul de lungă - și seacă- în vârtejul unor frământări legate de o anumită problemă relațională. Mă simțeam destul de prost încât să îmi petrec mult timp și resurse frământând aluatul acelei stări în mintea, inima și conversațiile mele. Ceea ce ducea numai la lucruri negative.

Dar într-o seară am lăsat garda jos și am lăsat altă voce, cea înțeleaptă, să se audă între celelalte.

Te ții legată în chestiunea asta și nu prea ai ce face; în timp ce te plângi că nu te implici în activități utile. Începe să redirecționezi resursele tale înspre lucruri utile și de folos altora. Ia accentul despre tine și gândurile tale și pune-l pe slujba pe care o ai. Oferă timp planificării și acționării în lucruri importante. Lasă- te atrasă de dorința de a face ce este bine: nu numai într-un domeniu sau într-o singură problemă, ci în mai multe, în câte este posibil. Dorește-ți să faci binele și fă-l. Și să vezi atunci ce va scădea dintr-o dată importanța acestei probleme, în care te zbați ca peștele pe uscat.

Așa am făcut. Unul din lucrurile care a fost necesar să le fac a fost stabilirea de obiective (măsurabile, posibile si specifice) și să mă țin de ceea ce mi-am propus. Asta pentru ca să am la ce mă întoarce de câte ori mă lua valul pierderii timpului.

Ne umplem timpul cu lucrurile cu care ne alegem. Ne ținem mintea ocupată cu gândurile cărora le permitem să rămână și să înceapă să zidească sau să dărâme la noi.

Inamicul aruncă săgeți arzătoare, dar, deși toate distrug, nu au aceeași formă și același scop: unele sunt intenționate să ne paralizeze, să ne lege, să ne țină pe loc. Altele ne vor distrage atenția de la lucrurile Adevărului și ne vor aduce să lucrăm pe câmpurile minciunilor: și le oferim timp, le udăm, le hrănim, pentru ca să ne trezim, la recoltă, că suntem înconjurați de valori care se clatină și cad.

Aleg azi stabilitatea valorilor, Adevărul; aleg să mă implic cu gândul, vorba și fapta în lucruri care au ecou etern și care au de-a face cu sufletul, nu cu materia.

Tu ce alegi?