Scrisoarea despre care propun sa ne reamintim este originara din simplul gand si a luat fiinta in august 2007. Am fost aproape martora la nasterea ei din complexa personalitate a necunoscutului Y. Scrisoarea , aceeasi pe care o gasiti mai sus, graieste asa:

Draga necunoscuta X,

Iti scriu pentru prima data pentruca am simtit nevoie sa te anunt ca sunt bine si ca astept momentul cand te voi afla. Nu stiu daca va ajunge candva la tine aceasta scrisoare, dar in drumul ei spre tine as vrea sa fie vazuta si de alte necunosute X si necunoscuti Y.

Eu sunt acea necunoscuta Y din ecuatia ta, dar as putea spune ca sunt chiar ecuatia insasi, caci ea ma formeaza si sunt o parte din ea. Ma lupt cu ecuatia asta de 20 de ani, sunt atatea necunocute, atatea metode pe care trebuie sa le folosesc, atatea principii si nu mi-e deloc usor. Nici tie nu cred ca ti-e usor, sunt sigur de asta. Probabil ca mereu privesti in ecuatia ta la acea necunoscuta Y, te intrebi cum sa o afli, cand va fi momentul, la ce te va ajuta…toate intrebari pe care mi le pun si eu.

In ecuatia mea esti tu, necunoscuta X, dar si multe alte necunoscute de toate felurile. Eu o ecuatie, tu una! Sunt sigur ca nu vei reusi sa gasesti toate raspunsurile.Sunt sigur ca fara mine, necunoscuta Y, multe alte necunoscute sunt imposibil de aflat. Dar te indemn sa privesti prima data la conditiile de existenta, ai grija sa afli daca toate necunocutele isi au rostul, nu pierde timpul incercand sa le rezolvi direct, pune conditiile de existenta mai intai, te rog! Vezi de ce existi, pentru cine, de ce si cum! Pune la punct aceste aspecte si apoi totul va decurge mai usor.

Iti dau un sfat, incearca sa simplifici ecuatia, pune totul sub un numitor comun, numitorul sa fie Dumnezeu. Dar nu Il elimina, sa nu faci aceasta greseala , e indicat in matematica, dar in practica nu merge! Atatea milione de ecuatii au ramas nerezolvate pentru ca au eliminat numitorul, sa nu facem si noi la fel!

Apoi te rog sa nu uiti ca esti o necunoscuta cu zecimale, sa nu eziti sa recunosti asta, ai nevoie de alte zecimale ca impreuna sa formeze un intreg, iar zecimalele acelea sunt doar la mine.

Poate ca ai incercat pe ciorna sa afli necunoscuta Y, nu stiu! Poate chiar de mai multe ori. Mai ai rabdare, mai astepta, rezolva te rog alte necunocute, cunoaste-te pe tine, rezolva tot ce se poate fara mine. Si iti spun asta pentru ca asa ne va fi mai usor cand ne vom gasi una pe cealalta! Vom forma o alta ecuatie, da! Una noua!Fara valori nesemnificative si surplusuri care ne-ar ingreuna procesul. Tu , eu si mii de alte necunoscute, unele aduse din ecuatiile vechi, altele formate nou. E ceva normal, e matematic, necunoscute vor fi si le vom rezolva impreuna. Eu voi incerca sa vin cu cat mai putine, asa poti incerca si tu.

Draga mea necunoscuta X, inchei aici, daca va ajunge la tine ce am scris nu stiu, ramane si asta o necunoscuta. Primeste cu incredere ce te-am invatat, asteapta cu rabdare, munceste si crede, caci Numitorul comun ne va face compatibili unul pentru celalalt si vom avea o ecuatie echilibrata, unde semnul de egalitate va fi intre noi si relatia noastra, mai mult decat matematica.

Sa fii iubita!

ps: oricare ai fi necunoscuta X al altui Y, daca te gandesti la Y a ta,trimite si tu o scrisoare catre ea, ajuta-ne pe noi Y sa fim mai eficienti! nu stiu cum… poate ca tu stii cum

Nu stiu daca vreo necunoscuta X a dat curs indemnului necunoscutului acesta Y, si anume, a scris o scrisoare de raspuns.

Adica am vrut sa spun ca nu stiu cate necunoscute au facut asta. Stiu una. Si raspunsul ei va fi facut cunoscut, pentru marea bucurie a necunoscutilor Y care sunt interesanti. (Am vrut sa scriu interesati....:P, dar actele ratate nu sunt chiar de ignorat:P)

Gandeste-te la scrisoarea de mai sus.

Si raspunsul...

Va urma :)

Adevarat

Schimba-mi inima;
Fa-ma mai curat.
Mai real, mai sfant,
Mai adevarat.

Tu esti Olarul,
Iar eu-lutul.
Fa-ma sa seman,
Doamne, cu Tine.


Versurile acestea aseaza in cuvinte dorinta noastra.
Sa fim modelati, dupa chipul Lui ceresc.
"Mai real, mai sfant. Mai adevarat"!
Mai adevarat.
Un eu mai mic, mai invizibil, mai disciplinat, dar mai real, mai cum poate fi mai bun pentru a avea loc pe calea ingusta ce duce spre Cer.

Traiesc si simt ca traiesc un eu fals. Unul care se inclina tot spre altele decat a fost creat pentru unul care fuge dupa tot ce ar trebui sa se departeze de. Unul care in loc sa respecte regulile in care a fost creat, construit, dezvoltat, le respecta tot pe ale altor. Asa cum scriu si eu acum...
Un eu inauntrul caruia se amesteca vocabular roman cu gramatica engleza, cu pronuntie spaniola. Cuvinte amestecate cum nu ar trebui, in combinatii ciudate, crezand ca asa e bine. Si acum nu m-am gandit la scris, acesta avand legaturi cu stilul. Vorbesc despre ceea ce facem noi in fiecare clipa, fara sa stim macar. Fara sa credem daca suntem atentionati, fara sa vrem sa recunoastem ca nu astea sunt regulile, nu asta-i drumul, nu asa arata harta.
Si suntem orbi, si surzi, si schiopi si rai si goi. Sa ai un eu din acesta , mare si tare, plin de amestecaturi, inseamna sa fii gol. Desi crezi ca nu.

"Mai adevarat" este dorinta. Mai rob, mai smerit, mai sincer, mai cinstit. Mai plin de ravna, mai dedicat.
Adevarat este Domnul Dumnezeul nostru, si adevarati ne-a chemat a fi.
Adevarat ucenic, adevarata sare, adevarata lumina, nu fals.
Vise adevarate, reale, autentice, nu surogate.
Credinta adevarata, nu vorbe.
Fapte, nu predici.

La asta am fost chemati. Falsurile nu ajuta la nimic, doar incurca. Si li se va dovedi falsitatea, daca nu repede, in momentele de cumpana; grele, decisive, in ocazii speciale, unice.
Autenticitatea izvorata din adevar si lumina va trece testele.
Si va dainui, in vesnicie.

Rain and roses

5 Iunie 2008

7-7,30 PM, printre cursuri si ploaie...:)
I FEEL GOOD:P

Ascult cum imi bate ploaia in geam
Si-n fiece picur Te simt.
Ma uit cum cade ploaia pe flori
Si-n fiece picur Te vad.

Picurii Tai binecuvantati par lacrimi pe frunzele de verde sanatos si pe trandafirii roz...curati. Ei par ca plang, dar eu ii vad fericiti, colorati, vii, deschisi...nu se feresc de ploaie.
Am atatea de invatat de la ei...
Si ce ma bucur sa Te vad si sa ma picuri:)
Fa-ma, Doamne, asemenea unui trandafir din gradinita de la geam. Sa rad sub ploaie, sa rad sub picurii ce le pot parea lacrimi celor din jur. Dar nu sunt, sunt doar stropii iubirii Tale.
Sa fiu deschisa, ca si ei. Sa nu ma-nchid in mine, sa nu ma uit in mine, sa nu raman in mine.
Ci sa ma dau prin jertfa, la fel cum Tu ai facut. Sa traiesc, pentru a-i bucura pe altii, vara vietii mele.
Sa ma bucur de soare, de ploaie, de nor, de luna, de om, de prieteni, de ei, de ele, de Tine, de clipa si moment. Sa radiez dragostea ta in mine, sa luminez intelepciunea Ta in jur, sa ating cu inima Ta orice trandafir inchis...
Rugaciunea mea de-acum...si-i mai spusa. O stii. Imbracata-n alte cuvinte, inspirata de alte forme, dar aceeasi. Din Tine- Diamantul meu.
Rugaciunea mea pentru ei- ca sa gaseasca-n mine bratul, lacrima, zambetul. stropul, seninul, inima de care au nevoie- un moment, pana se deschid, ei, frumosii trandafiri, sau o viata si-nca una, sa ofilim impreuna.
Sa gaseasca si sa ia, sa le dau, pentru ca aproape doare multul ce-l simt cand sunt singura. Multul ce-l primesc in zori, de cand deschid ochii mintii; ce-l primesc de la flori si sopii, din Cuvant si din ploaie. E mult...sa-l ia; aveti curaj. Eu mai primesc, nu voi ramane cu mana goala. Si nici cu inima. Cu cat voi rupeti, se face mai scumpa. mai puternica si mai poate da. Luati din mine, si nu va fie teama. Nu va veti otravi, caci luati din El, din Paine si Cuvant.
E doar chipul meu, dar, de fapt, e El. Forma sunt eu, dar continutul, nu. Il contin pe Dumnezeu si nu voi expira, ci tot mai scumpa si mai de pret voi deveni, caci Il am pe Tatal meu.

"...vei fi o cununa pentru Imparatul tau...."

Memorabil

Laurita si Horatiu, cu lacrimi in ochi si zambete :) Si la copii e posibil...poate de la ei am invatat :)

Lavinia si Ovidiu ...si baloane, multe baloane zburand spre cer :)

Hori, Ovi si Raducu :)

...in parc, la veselie...:)

El e Andrei :X

Da...asa mi-am petrecut ultimele zile, printre multi copii:)
Aseara, prietene L., cand am vorbit cu tine si ti-am zis ca imi merg toate bine, era adevarat:) Ma simteam extremely tired, but happy:)

Si un nor negru mi-a intunecat gandul de aseara..."parca prea bine imi merge"...

Si a venit ora aceasta. Si a venit norul care incearca sa intunece viata-mi plina de soare si ochii-mi plini de zambete.

Am stat calma. Nu am mancat prea mult, de abia am inghitit, dar am ramas calma si am incercat sa calmez si pe ceilalti.

"De ce trebuia sa se intample asta?" m-a intrebat.

Nu stiu de ce. Dar stiu ca exista un scop. O lectie, o nuia, un avertisment, o imbratisare....nu stiu exact cum se traduce, dar stiu ca Scriitorul nu da gres si nimic nu se face fara permisiunea Lui.

Asa ca Il rog sa isi tina mai departe mana asupra copiilor Lui si asupra celor dragi lor- lucruri si alti oameni. Sa aiba mila de noi, sa ne binecuvanteze si sa faca sa rasara peste noi Fatza Lui, in orice moment, oricat de greu.

Si toate acestea sa ne faca sa reflectam si sa ne apropiem mai mult de El, sa incercam sa dibuim ce a vrut cu asta, si nu in ultimul rand, sa ne supunem voii Sale.

Tata, in mainele Tale este viata mea, este familia mea, este tot ce ni se pare ca e al nostru.

Tu stii mai bine cum sa le gestionezi. Si daca noua nu ne place, da-ne ascultare si intelepciune sa Ti le lasam tot Tie, pentru ca....TU STII MAI BINE!

Popasul

Intotdeauna s-a pazit de a fi trecator pentru trecatori. Nu din mandrie. Din principiu. Poate si pentru ca niciodata nu s-a vrut a fi ...inca un loc de petrecere a timpului fara niciun scop, o finalitate.
Era el. Era...zic trecut pentru ca nu mai e prezent si nu se vede viitor.
S-a ascuns...de poftele tineretilor si nu a primit straini. Doar un glas il ghida, il frecventa, il curata si il umplea de invizibil- glasul Celui ce l-a construit.
Dar un nou cuvant prinde contur in mintea lui, realizand tot mai mult ca nue e nici gol, nici inutil.
"In singuratate, i-am primit ca zalog pe cei ce aveau nevoie sa-si regaseasca in mine semnificatia pierduta."
Popasul...unde, in linistea iubirii, dincolo de iluziile limbajului si ale firii, s-au putut odihni, au primit adapost, un prieten, au putut privi in urma, si-au putut regasi sinele in Dumnezeu...ei, cei numarati. Au capatat puteri noi, hranindu-se cu resursele lui, pentru continuarea drumului. I-au imprumutat singuratatea, pentru a le fi amintit ca nu e pentru ei. Amintirea le-a placut, gandul renascut din singuratatea linistita a tacerii.
Si, la fel cum s-au oprit, deodata, la fel au si pornit la drumul ce le sta in fatza. Cu avant, fara retineri, ramas bun sau explicatii, au zbughit-o dincolo de singuratate si tacere, in noi experiente, trairi si cuvinte. Au lasat in urma locul de popas, pe care l-au imbogatit cu parti din ei, cu stropi de sudoare de lupta pe fruntile lor, cu lacrimi din ochii lor, cu bucati de zambete, cu cioburi de masti sparte, cu petale zdrobite de vise uitate...si alte de prisos pe care le-au vrut lasate pentru a nu-i stanjeni mai departe, in drumul lor spre culmi clocotind.
Si iarasi, locul-popas un timp despustiit si dezsingurat s-a umplut de hranitoarea tacere si de mirosul petalelor de uitare, detasare. S-a umplut de absenta. A adunat cu grija faramele de la ultimul trecut, le-a depozitat in ordine si fara regrete intr-un nou sertar cu pagini si acum asteapta. Il asteapta pe urmatorul trecator ce isi va opri drumul pentru a goni absenta si a aduce noi nestiute. Asteapta, aruncandu-si uneori ochii prin sertarele cu cei din urma trecatori si adaugand cate un gand, cate o ruga inaltata la tronul Iubirii Supreme, pentru acela, care-a fost.
E usor de recunoscut acest popas, deasupra lui fiind scrise cuvinte, pentru cei ce au ochi sa citeasca:
" Eu sunt ceea ce ar trebui sa fie fiecare dintre noi, daca si-ar asculta inima."

Intelepciunea mea e dragoste.

"Be strong. Be kind. Be wise."
Asa mi-a spus. Si am inceput sa analizez, sa vad...ce din ele si cat sunt?
Putere-am. Cred, stiu, simt.
Kind- I am. Se vede si simte si la mine si cu toti.
Be wise. Cum pot fi? M-am gandit...
Intelepciune...cum?
Din a cui perspectiva? ce inseamna intelepciunea in situatia asta? Care ar fi un comportament intelept? Care ar fi un cuvant intelept?

Nu cunosc alta intelepciune, decat dragostea.
Intelepciunea mea e dragoste.

Asta e concluzia mea si voi trai mai departe. voi actiona, conform ei. Si viata si viitorul imi vor arata daca am fost sau nu inteleapta in trairea, simtirea si iubirea mea.

Si rugaciunea va ramane, mai departe:
"Da-mi, Doamne, intelepciune si putere si iubire."
Amin.

Analiza asupra mandriei

Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.

Vad, cateodata, sau, cel putin, constientizez in cate o situatie, realitatea acestui verset.
Dar daca Biblia spune, acesta trebuie sa fie adevarul. Si chiar cand nu vad sau mi se pare ca se intampla exact opusul, sa cred ca asa este. Si sa nu regret starea mea.

Mandria...unii o numesc mai plastic si mai inocent, mai natural... orgoliu. Altii o numesc demnitate. Dar mandria NU este demnitate. Mandria este mult mai mult decat a nu te lasa prostit, calcat in picioare sau cum vrei sa numesti fenomenul de injosire din partea altora, de pierdere/nerespectare a demnitatii tale de om.

Nu despre demnitate vorbesc, despre a sti cine esti, ce valoare ai, in Cristos.

Vorbesc despre mandria care la unii, accept, recunosc, este innascuta, tinand cont de unele trasaturi temperamentale- pe care unii le au , altii nu. Este un orgoliu al temperamentului firii vechi, nenascute din nou.
Dar la altii...este un stil de viata , un cuvant-cheie cand te gandesti la ei. Nu vorbesc aici despre cineva anume, ci despre comportamente/atitudini/imagini mentale/ pozitii adoptate, in relatiile cu ceilalti, in situatiile cotidiene si in cele speciale.
Niciodata nu mi-au placut oamenii care se lauda...Adica, rectific. Nu mi-a placut lauda in sine- lauda de sine, comportamente specifice intalnite, indiferent de oameni.
Dar acum, ca ma gandesc, si unele de-ale mele insami-comportamente, atitudini, vorbe...ar purtea fi catalogate drept lauda. Si acum, ca am devenit constienta de ele, le voi frana, cand imi voi da seama. Si cand nu, ma rog sa le franeze altcineva, care isi da seama. Poti fi chiar tu...Desi nu le spun ca o lauda, fala, grandomanie, pentru ca nici nu imi sta nici macar in firea veche , care nu mai e, sa ma laud. Dar asa pot parea altora. Voi incerca sa nici nu mai par.

Sunt altii care nu se lauda, niciodata, prin vorbe. Nu se ridica in mod vizibil pentru toti pe piedestaluri, nu vor in mod constient sa arate" ce mari sunt ei".
Ce te faci cu acestia? la care mandria e in sange si in fiecare neuron?
O mandrie deranjanta, care te face sa crezi ca esti, prin simplul fapt de a fi, la un nivel superior celorlalti. Atat de subtila, incat nici nu stii ca ai acest microb. Cel putin arat ca nu stii, pari sa nu stii. Ce-o fi in mintea ta, ce ranguri, ce origini maiastre, ce drepturi, ce calitati...numai tu iti imaginezi.
Si nu vezi, nu simti. Doar cei din jurul tau simt, cei cu suflet sincer si neintinat de acest pacat. ...daor ei simt mandria ta. E a ta, dar ii doare pe ei, impreuna cu rautatea, superficialitatea, care sunt bonusurile mandriei.

Nu ma incalzesc cu nimic versetele biblice despre mandrie, caderea ce-i urmeaza, pacatul ce-o locuieste...pentru ca as vrea doar sa renunti la ea, ca sa nu mai lovesti, jignesti, tulburi...cu ea , pe noi. Nu vreau caderea mandrului, vreau regenerare. Innoire. Strapungerea superficialitatii ce te defineste si plonjarea in adancurile vietii traite cu Cristos. Poate sa doara, pentru ca poate-ti spargi capul in acest plonjon; poate ti se strica freza, ti se sifoneaza hainele, ti se intinde rimelul sau iti intra costumul la apa. Poate fi greu sa inveti sa respiri aer din profunzimi, poti avea reactii urate, poti chiar crede ca ai sa mori. Dar mi-as dori pentru tine sa traiesti in adancimi, smerit cu inima, in Iubire- de Dumnezeu si automat de oameni, in lepadare de tine si viata jertfitoare. Acolo vei gasi placere in orice micut lucru, pace indisturbabila, calm fara pret, bucurie in intuneric; vei invata adancimi din Dumnezeu.

Poate ca nu trebuia sa scriu asta. Poate ca am fost dura. Poate ca eu sunt mai mandra decat tine. Poate asa par. Dar nu ma simt. Si mai rau.
Da-mi, Doamne, simtire. Sa ma si simt, daca sunt. Si sa nu mai fiu.

"...mai bine simplu si smerit, dar de Dumnezeu iubit..."


Si acum o intrebare, pentru ca m-a cercetat cu asta Domnul....
Pe o scara, sa o numim scara mandriei, cu 10 trepte, pe ce treapta crezi ca sunt eu cocotzata? Cum ma percepi tu? Nu intreb, decat pentru a sonda opinia oamenilor, pentru ca "nu iasa fum fara foc". Si stiu ca mai am de lucrat si de luptat. Si mi-e frica sa nu cumva sa fiu pe o scara inalta si sa cad....pentru ca e greu sa cazi de pe o treapta inalta a scarii mandriei, si nici nu vreau sa ma pomenesc cu Dumnezeu impotriva-mi.
Deci te rog, fii atat de sincer cat de mult ma iubesti, si spune-mi pe ce treapta ma vezi.
Multumesc si sper ca nu te-ai regasit in descrierile facute mai sus....iar orice asemanare cu vreun personaj din realitate este pur intamplatoare.

Doua importante coduri

CODUL IUBIRII

Vreau un prieten pe viata care sa ma faca sa ma simt intreaga, dorita dar in acelasi timp libera, spontana, creativa si limitata...sa-mi aminteasca cine sunt once in a while, care sa ma faca sa rad cand de fapt ar trebui sa plang, care sa fie next to me chiar daca nu ma intelege prea bine dar sta langa mine doar pentru ca prin gesturile pe care le fac ii par interesanta si dulce, puternica si stangace, buna dar si acrisoara...vreau un prieten pe viata care sa-mi fie companion cand vom revolutiona lumea...care oricat de ciudat ar fi ce ia-si cere totusi sa-mi aduca fara sa puna intrebari si care sa stea alaturi de mine desi plang si nu vreau sa spun nici un cuvant, care sa fie calm in locul meu dar saritor si dornic cand eu sunt incurcata. Care sa ma uimeasca doar prin simplul fapt ca e el insusi, fara masca, fara retusuri. I’d like him to be clumsy and funny and sad and mad about me with no regrets or limits.
Vreau doar ca el sa ma vrea asa cum sunt...

CODUL SPART AL IUBIRII
1.Vreau un prieten pe viata pe care sa il fac sa se simta intreg, unul pentru care sa fiu un ajutor potrivit.
2.Vreau sa fiu cea cu care sa poata impartasi orice durere si orice bucurie…..sa poata sa planga pe umarul meu fara a i se stirbi orgoliul masculin…. Sa pot sa fiu alturi de el si sa simta sustinerea mea prin simpla mea prezenta si incurajarea mea punandu-i mana pe umar.
3.Sa poata sa se simta in largul lui in preajma mea, sa simta ca sunt alaturi de el chiar si atunci cand nu il inteleg …sa fie liber si lipsit de constrangeri, fara teama ca va falimenta si ma va dezamagi.
4. Un prieten pe viata care sa simta ca il iubesc pentru ceea ce e si nu pentru ceea ce face, ca are pret in ochii mei si ca pentru mine e “cel mai tare si mai tare” pentru simplul fapt ca EXISTA si nu pentru ca a facut ceva sa ma impresioneze……
5.Sa il iubesc si sa il accept asa cum e fara sa doresc sa il schimb dupa bunul meu plac, sa se simta acceptat si iubit, incurajat si sustinut atunci cand toti cei din jur il dezaproba.
6.Vreau mai mult decat un prieten…..vreau un sot care sa se poata increde in mine cu convingerea ca nu il voi rani niciodata intentionat.
7.Unul care sa doreasca sa se intoarca acasa…..nu din frica sau obligatie ci pentru ca asa isi doreste, pentru ca nu poate sta prea mult departe de mine.
8. Unul care sa paseasca pe urmele Domnului Isus, iar eu sa pasesc in urma lui ferm convinsa ca ma va duce acolo unde vreau si eu sa ajung.
9.Vreau un sot caruia sa-i fac prajitura preferata chiar si atunci cand vin obosita de la serviciu, nu din obligatie, ci ca raspuns al dragostei mele pentru el.
10.Vreau un om sa-i stau alaturi in biruinte bucurandu-ma de reusitele lui, cantand si strigand de bucurie pentru el dar si sa plang impreuna cu el falimentul, simtind impreuna gustul esecului doar pentru ca el pare mai dulce atunci cand e simtit in doi.
11.Vreau un sot impreuna cu care sa ne educam copiii spre slava si Gloria lui Dumnezeu. 12.Vreau un sot pe care sa-l pun mai prejos de Dumnezeu dar mai presus de orice si oricine, sa fac o pasiune din a-i indeplini dorintele si de a-mi pune viata la dispozitia lui (daca si el o are pusa la dispozitia lui Dumnezeu).
13.Il vreau pe el, pentru care sa fac mancare, sa spal si sa-i calc hainele si acestea sa nu fie o corvoada pentru mine, nici macar o simpla obligatie, ci sa fie o neincetata dovada a dragostei ce i-o port.
14.Vreau un sot pentru care sa infrunt frigul, caldura sau durerea nasterii pentru ca sa pot sa-i ofer ceea ce isi dorestefara sa mi se para ceva iesit din comun, ci ceva normal, ceva ce-ar face oricine IUBESTE.
15.Vreau ca mai presus de a fi iubita SA IUBESC!!!!


Legenda:
Totul a inceput in vestul tarii, cu un baiat care s-a pus in locul unei fete.
Ce s-a intamplat? A luat nastere "codul iubirii", desi nu el este cel care l-a numit asa. Si a impartasit cu o fata, aceasta scriere a lui. Si fata a numit aceasta scriere "codul iubirii". Si pentru ca ea merge mereu impotriva curentului si de data aceasta curentul era un baiat care credea ca stie cum gandeste o fata, o Eva rascumparata, a scris "codul spart al iubirii". Si a facut un sondaj de opinie. Cu care cod esti in rezonanta? Care iti traduce ceea ce vrei? Sondajul poate continua aici. Spune-ti parerea, sa vedem, cati/cate merg cu curentul si cati/cate contra-i?:P

P.S. Baiatul nu este el si fata nu sunt eu.

SHMILY

"Bunicii mei erau casatoriti de mai bine de o jumatate de secol. Inca din momentul in care s-au intalnit pentru prima data, ei se jucau jocul lor personal si foarte special. Scopul acestui joc era sa scrie prescurtarea SHMILY undeva, unde sa il surprinda pe celalalt la descoperirea ei. Prescurtarea era scrisa undeva in casa sau in jurul casei, iar cand unul o descoperea, trebuia sa o scrie si el in alt loc pentru a fi descoperita de celalalt. Ei o scriau chiar si in zahar sau in faina pentru a vedea cine va pregati urmatoarea mancare, scriau si pe geamurile aburite ale incaperilor.SHMILY era scrisa pe oglinda din baie dupa fiecare dus. Odata bunica mea a desfacut o rola intreaga de hartie igienica pentru a scrie pe ultima bucatica prescurtarea. Locurile in care SHMILY aparea nu au fost epuizate niciodata. Biletele pe care era scrisa in graba prescurtarea se gaseau pe bordul masinii, pe scaun sau erau lipite pe volan. Aceste biletele mai erau infundate in papuci sau erau lasate sub perna. SHMILY era gravat in praful care era pe pantofi sau in cenusa semineului. Aceasta prescurate secreta apartinea casei bunicilor mei la fel ca mobila. Mie mi-a trebuit foarte mult pana cand am inteles pe deplin acest joc al bunicilor. Eram prea sceptica pentru a crede in dragoste adevarata, o dragoste care este pe deplin curata si indelung rabdatoare. Dar niciodata nu am pus la indoiala relatia pe care o aveau bunicii mei. Ei aveau o dragoste foarte stabila. Aceasta era mai mult decat un flirt ocazional, era un stil de viata. Relatia lor se baza pe un fel de afinitate si afectiune, care nu le poti gasi peste tot. Bunica si bunicul se tineau de mana ori de cate ori era posibil. Isi dadeau cate un pupic ori de cate ori se intalneau in bucatarioara lor. Fiecare finaliza propozitia inceputa de celalalt. Bunica chiar mi-a soptit odata cat de dragut e bunicul si cat de bine arata. Inaintea fiecarei mese , se uitau multumiti unul la altul, isi multumeau unul altuia si se minunau de toate binecuvantarile: o familie binecuvantata, cat de bine le merge si ca se aveau unul pe altul. Dar a aparut si un nor negru in viata bunicilor mei: bunica a avut cancer la san. Boala a inceput in urma cu 10 ani . ca intotdeauna, bunicul meu ii era alaturi. El i-a pregatit camera in asa fel incat sa se simta bine, sa aiba mult soare, chiar si atunci cand nu putea iesi afara. Dar cancerul i-a atacat din nou corpul. Cu ajutorul unui baston si sprijinita de bratul sigur al bunicului, ea mergea in fiecare duminica la biserica. Dar bunica era din ce in ce mai slabita, pana cand nu a mai putut deloc parasi casa. UN timp, bunicul a mers singur la serviciile divine si se ruga lui Dumnezeu sa se indure de sotia lui. Si , intr-o zi, de ce ne temeam, s-a intamplat: bunica a plecat acasa. SHMILY era scris cu galben pe panglica mov a coroanei de la bunicul meu. Dupa ce au plecat toti cei prezenti, au mai ramas doar matusile, unchii, verisorii si verisoarele mele si alte neamuri, care s-au adunat toti, pentru ultima oara, in jurul bunicii. Bunicul s-a apropiat de sicriu, a tras adanc aer in piept si a inceput sa cante un cantec pentru ea. Cu ochii inundati de lacrimi si cu inima zdrobita de durere, canta un cantec de leagan pentru bunica. Cantecul rasuna adanc si patrunzator. Desi trebuia sa ma lupt cu lacrimile, nu voi uita niciodata aceasta clipa. Deoarece stiam ca am avut onoarea sa fiu martora a frumusetii incomparabile a dragostei lor- desi nu am putut sa descopar adancimea dragostei lor. SHMILY- vezi cat de mult te iubesc. See How Much I Love You. Multumesc bunicilor mei ca am putut sa vad o astfel de dragoste."

Sursa acestui material: Revista Aproape de cer, noiembrie 2007, traducere din Meditatii pentru doi, James si Shirly Dobson


Mi-am amintit in dimineata asta de ochii negri ai bunicii, dupa ce am vazut in vis ochii negri ai copilei de altadata. Si galben, si cancer, si rude... Seamana istoriile intre ele. SHMILY la bunicii mei era fara cuvinte, si a ramas in amintirea mea, amintire ce mi-a fost adusa azi-noapte, prin ochii negri ai minunii cu mana rece....m-au vizitat si nu se mai regaseau nicaieri in mine. Nici macar in ei, in ochi. Doar mana rece o simt acum, parca vrand sa dovedeasca nestersul, dainuirea. Si galbenul si zambetul...:)

PRAYER OF MY SOUL

I said...

Lord, I need Your assistance.
I need You to guide me,
To show me the way;
To open my eyes
As I can see
Your footsteps.
And I only need You
To give me the courage
To follow them,
To follow You.
I need to forget
About my mistakes,
I need to overlook
My worries;
To step into the peace
You’ve promised me.
I want to let down my dreams;
Lay them down, before Your feet.
I want to give up everything
And just listen You.
I want to loose control,
To become dependent of You
And of Your word.
Your thoughts, make them mine.
With Your will, paint my life.
Your music make my relish
And Your Holy face, my Light.
Mine- let nothing to be
And me- let me be Your dream.
I, may I be Your heart’s delight;
Your’s, I want to be forever.
And You to be my eternal
Love and dream
And joy and peace.
In You can I be all these
And more.
In fact, I can’t.
You can.
Make me whole again.

...And He was there, everywhere around me. He answered. I felt His answer on my cheeks, on my shoulders, in my eyes- when He painted my smile and healed my heart, when He made me- whole again.

20 Mai…