martie 28, 2010

Dedic

Când totu-n jur se clatină-n furtună,
Când norii grei, de plumb se-ngesuie pe cer,
Mă simt ameninţat, înghesuit, în disperare,
Dar ochii-atunci eu mi-i ridic spre El.

Nu-n jurul meu găsesc ce caut: o scăpare;
Nici oamenii nu pot a mă salva.
Din iureşul de valuri, teamă, frig şi strigăt
Doar mâna Sa, ea poate ajuta.

Întinde-Ţi-o acum, din slăvi, Stăpâne.
Inima mea, ştiu: Tu poţi a proteja
Şi preschimba într-una cântătoare:
Să cânte, în furtună, slava Ta.

Amin!

27 martie 2010

Îţi dedic, cu drag din cel mai drag , pentru că poate te ajută să găseşti mângăierea şi alinarea.

2 comentarii:

Cella spunea...

multumesc de dedicatie ;)
Atata de faina-i ... mama mia

Eliza spunea...

:) Sa fie si asa. Glorie Celui ce porunceste furtunii si ea tace fara gura.

Interesaţi de pagina de viaţă