Am discutat într-o seară , la grupul Fitzuica Sibiu, despre Viaţă şi modul în care e ea privită de diferite grupuri de persoane. Unii văd Viaţa ca fiind un joc de cărţi, ca un puzzle, ca o simfonie , ca un carusel într-un parc de distracţii etc.
[poza-desen by Emy Dobrin himself]
Însă eu, îmi imaginez viaţa ca o maşină. Ciudat, nu? Ciudat şi titlul acestui text... Dar şi viaţa e ciudată.
Încep cu maşina (ceva logic, nu?) . Să ne uităm la o maşină oarecare. Nu una scumpă , nu o marcă de renume. Cumpărăm o Dacie. Dacia 1310. Wow! Acuma vă întrebati: nu e cam veche? O fi, nu o fi, dar orice maşină, specific: ORICE MAŞINĂ, poate fi folosită în acest exemplu.
Bun. Avem maşina, şi ce putem face cu ea? Bineînţeles că o vom folosi la cumpărături, mergem la serviciu, la şcoală, rezolvăm probleme şi facem o grămadă de lucruri cu acea maşină. Foarte utilă, nu?
Dar să ne gândim că Dacia noastră îşi va schimba stăpânul/proprietarul. O vindem unui tânăr pilot de curse care îşi caută maşină. Acesta plăteşte un preţ foarte mare doar ca să aibă maşină şi după ce o are, investeşte în ea pentru a putea câştiga Marele Premiu.
Aşadar, va schimba motorul, suspensia, roţile, farurile, caroseria va fi reparată şi vopsită, iar ca toţi să vadă noua destinaţie a maşinii, pe ea vor fi lipite stickere. Frumos, nu? Şi eu aş vrea o asemenea maşină :P, chiar dacă e Dacia 1310.
Acum mă întreb: oare ce va face pilotul cu maşina? Va merge doar la cumpărături, la şcoală , la serviciu? Nu, ci cu maşina va alerga pe pistă pentru Marele Premiu, pentru Premiul Alergării, iar celelalte lucruri pe care le va mai face le va face cu siguranţă mai bine.
Tot aşa e şi cu viaţa noastră. Alergăm pentru plăcerile noastre zilnice, pentru satisfacerea firii pământeşti şi de cele mai multe ori, pentru îndeplinirea sarcinilor date de cel Rău.
Toate astea, până când Isus Hristos a plătit cel mai mare preţ pentru a ne salva şi a ne avea sub îngrijirea Lui. EL ne-a schimbat inima(motorul) şi ne-a dat o nouă credinţă(suspensia) pentru a avea stabilitate în alergarea după Marele Premiu. Astfel, cu o nouă inimă şi ascultarea de pilotul nostru Isus Hristos, vom trece cu bine de lina de sosire şi vom primi Premiul Alergării.
Ce frumos ar fi dacă toţi am alerga după Marele Premiu şi am asculta de pilotul nostru Isus Hristos.
PS: Nu uita că te-ai născut FĂRĂ PIESE DE SCHIMB! Viaţa trece! Pentru cine vrei să alergi? Ce premiu vrei să primeşti?
Emy Dobrin.
3 comentarii:
Citeam azi un articol de John Piper unde spunea tot așa, că ne asemenăm cu niște mașini care au fost create să meargă doar cu un singur combustibil: Dumnezeu.
Omul funcționează doar cu Dumnezeu.
In predica de duminica trecuta la Garbova am spus " Multi ard benzina (viata primita) energia, timpul, viata in zadar.
Sa ne suim in masina vietii si sa fim calauziti, condusi si ghidati de Soferul Desavarsit Isus, de Domnul Ostirilor, Comandatul Suprem.
Sa ii lasam in continuare pupitrul de comanda, volanul, iar de restul se se ocupa El.
Sa ii incredintam Lui inima, motorul, suspensia, roţile, farurile, caroseria sa slujeasca in aceasta alergare( calatorie) de lauda Slavei Sale.
Alergare cu folos sa avem cu totii.
Sa nu ardem nimic in zadar.
Sa nu cheltuim timp, benzina, bani,emotii, cuvinte, actiuni.
Sa nu irosim potential in zadar.
Doamne da-ne intelepciune.
Amin! ne lipseste intelepciune, credinta si multe altele si apoi ne miram si ne intrebam "de ce atatea probleme?"?
Doamne da-ne intelepciune si condu-ne tu spre Marele Premiu.
Trimiteți un comentariu