Când aşteptarea se îneacă în esenţă
Şi viaţa zi de zi-i perseverenţă,
Aşteaptă în căinţă-a Sa prezenţă
Să îţi ridice greaua penitenţă.
De totul nu-i decât o aparenţă
Şi-asa normală ţi se pare-a Sa absenţă,
Te scalzi şi te-adânceşti în necredinţă,
Fără să poţi vedea a dragostei prezenţă.
Degeaba-ncerci cu vehemenţă
Să înţelegi a inimii dorinţă.
Ai doar nevoie ca o reală pocăinţă
Să supună-ntreaga ta fiinţă.
De-n viaţa ta nu e nădăjduinţă,
Apleacă-te smerit în pocăinţă.
Curând se va deschide o portiţă ;
Întinde-ţi mâna spre-a Lui făgăduinţă.
24 februarie 2008.
Un comentariu:
"De-n viaţa ta nu e nădăjduinţă,
Apleacă-te smerit în pocăinţă.
Curând se va deschide o portiţă ;
Întinde-ţi mâna spre-a Lui făgăduinţă."
Avem nevoie, mai mult ca oricand, de smerenie.
Doamne ajuta!
Trimiteți un comentariu