octombrie 29, 2008

Vânător de greşeli~Acceptare în dragoste

Greşim pentru că suntem oameni sau suntem oameni, deci greşim.
Oricât de mult ne-am strădui să fim perfecţi, să excelăm într-un domeniu sau altul, oricât am tânji după o viaţă perfectă, tot va veni un moment în care vom claca, un moment în care din neatenţie sau din prea multă concentrare ne va da peste cap toate realizările de până atunci.
Este destul de greu să facem faţă acestor momente singuri, dar atunci când avem alături oameni care ne "încurajează" cu "Nu m-am aşteptat de la tine la aşa ceva."
O singură greşeală şi te-a vânat. Aceşti vânători de greşeli nu se gândesc la mine sau la tine, ci doar la ei. Se simt bine atunci când cu un aer de superioritate te corectează în ceea ce ai spus sau ai făcut. Stau cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi pentru a vedea încă o greşeală pentru care să-l sancţioneze pe cel care a greşit, iar atunci când li se dă dreptate, li se umflă pieptul de mândrie că un vânător ce are în mână un mare şi minunat trofeu. ...
Cred că asta mă doare cel mai tare. Nu faptul că mă corectează, pentru că este nevoie de îndreptare, ci modul în care o face mă răneşte adânc, pentru că, de fapt, nu doreşte îndreptarea mea, ci doar că el/ea să iasă mai presus!
Doamne, ajută-mă ca niciodată să nu fiu un vânător de greşeli, iar atunci când Tu mă faci să văd o greşeală în viaţa aproapelui meu, să-mi dai înţelepciune să ştiu cum să abordez persoană CU şi ÎN dragostea care vine de la Tine, Tatăl meu.
Cât despre vânătorii mei de greşeli, binecuvântează-i cu multe trofee spirituale, astfel încât să nu mai alerge după cele pieritoare; iar mie dă-mi o inimă să Te slujesc şi să înaintez pe cărarea Ta indiferent de cât de vânată voi fi, căci Îţi mulţumesc că Tu vei fi întotdeauna cu mine!

by His Dede.

3 comentarii:

elena spunea...

cine poate spune ce e greşeala în afară de Dumnezeu? dacă nu avem locuri vulnerabile în noi, nici nu vom accepta respingerea, condamnarea, aşa cum facem atunci când încă nu am cerut vindecarea de la Dumnezeu. aşa că, să ne facem partea şi să lăsăm pe ceilalţi să ne acuze cât vor: nu vor mai avea izbândă!

Rodica Botan spunea...

Azi ma gindeam ca am facut multe greseli ca parinte incercind sa-mi cresc copii bine si frumos. Si ma gindeam ca daca mi sa-r da inca o sansa...n-as mai face greselile ce le-am facut...nu...as face cred altele!!!

Si El ne stie...si ne-a iubit inca inainte de a ne fi nascut desi stia totul despre noi...pina la ultima gresala. Nu-i asta minunat?
Blessings

Eliza spunea...

Ba da, minunat.
Cu neputinta de imaginat, de inteles.
Pe de alta parte, daca nu am gresi, cum am invata?:)
Este o onoare sa fii parinte. Sa fii ales sa fii parinte.

Multumesc pentru destainuiri si interventii:)
Fiti binecuvantate, de asemenea.

Interesaţi de pagina de viaţă