Gânduri din afara potecii

...să îmi scot din urechi căştile îngrijorării, căştile viselor, ale dorinţelor, căştile cu înregistrarea trecutului, căştile cu amintiri.
...şi să Îl aud pe Dumnezeu, căci El vorbeşte.
Vreau eu să-L aud?

Gânduri pe margine de pildă.[Pilda semănătorului]

...cărarea bătătorită printre rândurile cu seminţe.
Oricâtă sămânţă ai arunca acolo, tot degeaba.
Cărarea bătătorită este cărarea preumblată, des folosită, preagândită -îngrijorare, ambiţie, încăpăţânare, persistare în "printre rânduri".
Sămânţa- Cuvântul, nu poate pătrunde într-o inimă bătătorită, desensibilizată, dezvăţată de vocea Domnului.
Şi acest lucru nefiind valabil doar pentru cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, ci şi pentru noi, cei din El, care preumblăm cărări şi tocim sentimente şi nu mai suntem sensibili la Cuvântul Lui, care este dat; vocea Lui, care încă vorbeşte.
Persistam în mândrie, frică, amărăciune. Ne facem o cărare[un şablon] din care nu vrem să ieşim.
Mergem pe aceeaşi cărare a sensibilităţii(la Vocea lui Dumnezeu) furate, uitate, lăsată undeva în spate, printre urme de paşi confuzi şi bajbaitori.
Adâncit în rană, zicând că mergi mai departe. Şi mergi, cu capul sus, fără să te uiţi că eşti pe acelaşi drum, din rană rană născând şi sângerând greu; tu continui să mergi. În direcţia greşită.
Nu merge cu rana mai departe. Opreşte-te şi lasă-te îngrijit, vindecat. Dacă e nevoie, întoarce-te, fă paşi înapoi. Dar nu continua pe drumul deschis din rană. Prin rănile lui Isus, poţi fi tămăduit.
Lasă-L să te-atingă şi vei fi eliberat, vindecat.
Părăseşte calea bătătorită şi pune-ţi piciorul pe un teren nou, unde îţi poţi înfige rădăcinile , unde te poţi ancora.
Un sol sigur în vreme (g)rea; un sol de să îţi poţi trage seva , unul ce conţine viaţă în adâncul lui şi care-ţi poate asigura hrana de care ai nevoie pentru a creşte, a te dezvolta frumos, sănătos, spre Cel ce te-a născut o dată şi de două ori. Spre Cel care se de care nu vrea pe bătătorite, ci fertil, Cuvânt ce dă viaţă.

12 octombrie 2008. Sibiu