Trăind ce scrie o Mână...

Nu mă tem...De Tine mă alipesc, în ochii Tăi privesc...şi mă regăsesc.
Dincolo de ce cred ei, dincolo şi mult mai departe, mult mai adânc de privirile lor, părerile lor, plăcerile lor...chiar şi mai presus de ce simt eu...acolo, adânc în ochii Tăi, departe, în inima Ta, sunt eu- mai mult decât pot fi, prin Tine. În Tine.
Ei traduc aripi libere în cuvinte de rând, traduc experienţe"must have", menite a te creşte, în păreri comune şi idei vulgare.
Ei nu Te-au înţeles când scriai cu degetul pe pământ, ei nu Te-au înţeles când ai scris IUBIRE între Cer şi Pământ, ei nu Te înţeleg când scrii FRUMOS, CURAT şi IUBIRE în viaţa mea, sau în a lor.
Nu pot deosebi comunul de actul Tău, de mâna Ta.
Nu pot deosebi ce-şi face omul cu mâna lui de ce faci Tu în viaţa omului.
Ca şi Maria Magdalena, n-o să iau în seamă părerea lor, şi pietrele cu care ar vrea să arunce. Ci doar privirea Ta, mâna Ta care scrie viaţa mea, cu "luate" şi "neluate", le voi asculta.
Ceea ce crezi Tu şi nu ceea ce cred ei; ceea ce spui Tu şi nu ceea ce spun ei. Ceea ce mă vezi şi ceea ce mă crezi Tu- contează.
Pentru că viaţa mi-o trăiesc din Tine, prin Tine, pentru Tine. Nu pentru ei, deşi printre ei.
Dar altfel...departe, pierdută de ei, regăsită în Tine, care mă faci.

28 Septembrie 2008, Craiova
...dintr-o cauză ce poartă-un nume, ca şi-al meu.