Nu-i, încă....

Am început a scrie ceea ce urmează fără "nu-i" în faţă. 
Dar de cum am inceput a scrie, m-am gândit că greşesc- pentru că adevărul este, şi vreau să mărturisesc şi să Îi mulţumesc că : 


nu-i prea mult, nu-i prea departe, nu-i prea frustrant, nu-i prea greu, nu-i prea rău, nu-i prea sus de puteri, 

nu-i prea mult timp, nu-i prea des eşecul, nu-i prea tăcut Dumnezeu, nu-i prea încercare, nu-i prea multă răbdare, nu-i prea multă tăcere, nu-i prea multă rugăciunea, nu-i prea zdrobită inima, nu-i prea sărată lacrima, 

nu-i prea apăsătoare povara, nu-i prea greu drumul, nu-i prea îngustă poarta, nu-i prea strâmtă cărarea, 

nu-i prea periculoasă aventura, nu-i prea mare ispita, nu-i prea mare nedreptatea, nu-i prea adâncă suferinţa, nu-i prea crudă viaţa, nu-i prea cruntă realitatea, nu-i prea amar visul, nu-i prea trecut timpul, nu-i prea departe Dumnezeu, nu-i prea de tot planul Lui, nu-i prea vechi Cuvântul Lui, nu-i prea veştejită promisiunea Lui, nu-i prea aspră mâna Lui, nu-i prea tare apăsarea, nu-i prea absentă inima Lui. 

Deşi simt că da, ştiu că nu! Nu încă...

Şi mai pot, deşi cred că nu...