Poate e ultimul strop de cerneala

De dimineata ceva m-a pus pe ganduri.

Plecand de la versurile "I am a flower quickly fading

Here now and gone tomorrow"....de la Casting Crowns, "Who am I?" , care mi-au fost un fel de "noapte buna" aseara.

Si primele ganduri din dimineata asta au fost tot o cantare:

"Ce-i viata ta? E o penita cu care scrii mereu pe-un drum"

Dupa versurile astea, a aparut o intrebare, adica o constatare.

"Nu poti sti cand se termina tusul/ cerneala...", iar penita va ramane rece, goala, fara viata ce-i era cerneala.

Si nu poti face nimic. Nu tu hotarasti cu cat sa fii umplut; nu tu hotarasti cate povesti vei avea ocazia sa scrii, cate zambete sa desenezi. Tu poti hotari doar sa faci toate astea- sa scrii o poveste, sa desenezi un zambet, o imbratisare, sa lasi in urma o vorba buna....doar in aceasta clipa, cat inca mai esti. Pentru ca nu stii care va fi momentul cand cerneala se va termina.

Ai avut destula pentru anul 2008- care inca nu s-a terminat.

Poate mai ai pentru cateva zile, pentru cateva luni, poate ai pentru intregul 2009.

Dar nu poti sti.

Unii m-ar putea pune la colt: " De ce vorbesti asa? Nu cobi. Nu te mai gandi la din astea."

Cum as putea sa nu ma gandesc? Cand stiu ca nu eu hotarasc clipa cand voi ramane rece?

Cand stiu ca nu eu am controlul asupra lungimii vietii mele?

Dar nu asta e important. Se intampla, anul trecut (2007) a fost un an in care multi tineri crestini au murit. S-a terminat cerneala ce le fusese rezrvata. Am auzit de ei si i-am cunoscut dupa, cand prieteni de-ai lor au vrut sa-i faca cunoscuti. Trist ca s-au gandit la asta dupa.

Nu poti sti care este ultimul post pe care-l citesti de la mine. Nu poti sti care este ultimul zambet pe care ti-l ofer. Nu stii daca nu cumva te-am imbratisat pentru ultima oara. Nu poti sti, pentru ca doar Unul stie.

Si eu ma rog doar ca de fiecare data cand mai am o clipa, de fiecare data cand mai am o sansa, sa o folosesc. Pentru un zambet, pentru un salut, pentru o incurajare, pentru o ascultare, pentru o imbratisare. Nu stii niciodata cand "pa"-ul se transforma in "adio".

Si mai e important sa fiu gata. Dezlegata de tot, dezlegata de voi, in dragoste cu toti, pentru ca v-am iubit. Poate in tacere sau in manifestare, poate in zambet sau in culoare....

Nu vreau sa melodramatizez. Dar niciodata nu stii.

Nici eu, nici tu.

Si intrebarea este: Esti gata? Esti pregatit sa nu mai fii?

Pentru ca de asta depinde ce va urma.

Pe mine nu ma sperie si nu simt niciun disconfort sa vorbesc , sa scriu despre asta.
Stiu ce ma asteapta dupa :)

" Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup. " Biblia, 2 Corinteni 5:8-10


Si cu intrebarea lansata, va spun sa ramanem toti in Iubire, in Lumina, in Adevar.
Si sa folosim eficient si pentru ecou in eternitate fiecare strop de cerneala pe care il mai avem.
Niciodata nu stim cand, chiar si scuturata, penita va fi ...uscata.



Va trimit o imbratisare mare , pentru ultima data....
pe anul asta vechi.:)