Suiera vantul dincolo de geam,
Dar nu opreste cantul ce in inima il am ;
Vine sau nu zapada si aici,
Isus e bucurie si pentru mari si mici.
Asta am scris ceva mai devreme, acum vantul a amutit.
Poate o Mana l-a oprit din goana
sau o Voce cu iubire i-a soptit.
E Vocea care imi spune si mie
Cand sa-ncep si cand sa ma opresc.
Si e Mana care ma opreste si pe mine
Cand nu ascult sau nu vreau sa ma opresc.
E Mana care ma conduce
Si Vocea care ma incurajeaza.
E Unul singur Cel ce le detine ;
E Isus, care ma are si pe mine
Si este El, cine te vrea si pe tine.
Tu nu l-ai vrut, ei nu l-au vrut.
Doar doi parinti, si-acum multi ani,
Erau acolo- sa-L primeasca.
Pe El, chiar Domnul domnilor
Si Regele minunilor.
Erau ei- Iosif si Maria,
Cei care-au ascultat si au crezut.
L-au primit si viata lor nu a mai fost la fel.
S-a nascut pe pamant si nimic nu a mai fost la fel.
A parasit Cerul si acolo totul era altfel- fara El.
Printul Cerului, coborat pe Pamant,
Intre toate cele pe care le-a creat.
S-a nascut o data, intrupat in om.
In iesle mica, printre oi si boi.
Si de atunci continua sa se nasca
In tot inimi sarace, lipsite de tot.
De fiecare data cand unul ca mine crede,
De cate ori Il vrea, Il cheama si Il asteapta,
Se naste din nou si din nou.
Si din acel moment, cand ieslea-mi de inima
L-a primit pe El, s-a transformat in tron.
Si Printul e aici, de-atunci, Pastor.
E Cel ce-aduce , indiferent de-mprejurari,
Pace , bucurie, iubire , chiar in tulburari.
E casa Lui- inima mea.
E toata-a Lui si mintea mea.
E pentru El- gandul, chiar poezia mea.
Iar cantul…la fel.
Pentru El si pentru ca e Domn.
Pentru ca traieste si pentru ca iubeste
In locul meu, prin mine, pentru tine.
Te iubeste si pe tine.
N-ai vrea si tu un tron
In loc de iesle-n inima-ti infrigurata ?
N-ai vrea sa ai tu pace si bucurie,
In loc de groaza, teama sau rusine ?
E gata si azi, El, sa se nasca in tine.
Esti tu gata sa te nasti si tu, din nou ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu