Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim.
-poezie de Octavian Paler, din Scrisori imaginare
Pacat. Ce-i mai frumos, mai rodnic, mai vesnic, lasam pe ultima suta de metri, cand consideram ca le-am facut pe toate celelalte. Si ce frumos ar putea fi umplute restul cu putina tandrete, dragalasenie, prietenie, pasare, iubire. Ce usor...daca am vrea si am pune pe altii inaintea noastra, daca ne-ar pasa, daca am aprecia , daca altii ne-ar bucura, cu o bucurie neegoista si iubire neinteresata ce am putea avea...
E pacat si ca nu vrem sa vedem cand altii se intorc spre noi cu o farama de simpatie, nu vrem, tipam, sau tacem, lovim sau atragem prea aproape; in orice caz, nicicum nu procedam corect, astfel incat doua farame sa nasca o prietenie, simpatie, ajutor...decat pentru o clipa, pentru a disparea cu totul in clipa urmatoare, cand se transforma in ceva mai rau si mai durabil.
E pacat ca ne numim oameni dar nu ne comportam ca atare. De mii de ani.
Dar nu pentru mult timp de-acum incolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu