Jurnal de misiune - Zilele 3 si 4

Dragi sustinatori,

In primul rand, imi cer iertare pentru ca aseara nu am scris.

Au fost, ieri si azi, doua zile lungi.

Ieri, luni, am avut la teren si la programul de la Centrul Comunitar in jur de 50 de copii. Astazi, au fost 60:) S-a dus vestea printre ei si am facut ieri seara prima vizita de cartier, din care au rezultat cativa copii in plus.

Ieri dupa amiaza am fost in vizita la Casa Alba, unde am cantat cateva cantari cu copiii in apartamentul de la parter cumparat de Misiunea Open Doors, prin Beti si Hardi. Apoi le-am dat intalnire pe un teren din apropierea carierului lor, unde ne-am jucat, i-am cunoscut mai bine, ne-am rugat, am cantat si am recapitulat lectiile de dimineata.

Ne-am reintalnit cu copii pe care ii stiam de anul trecut si experienta reintalnirii a fost, cel putin in dreptul meu, puternica.

Ei nu uita si aceasta este o incurajare, pentru ca ne dorim sa isi aminteasca de Domnul Isus si toate lucrurile despre care ii invatam, in timp.

Astazi dupa amiaza am facut doua vizite, la Mamut Bei si la Casa Ciobanului.

Mamut Bei este o comunitate de turci saraci. Voi lasa poze sa graiasca despre ce am facut acolo si ce am vazut.

Casa Ciobanului este comunitate de tigani, foarte saraci si cu copii foarte iubitori si destul de isteti.

 Luni dimineata, la inviorare

 Copii, la rugaciunea de dimineata

 Luni la lucru manual, copiii au imbracat litere in ata – fiecare, initiala lui

Astazi, la jocul cu baloane

A castigat echipa Fulgeratorilor, in fata echipei Bulbucatilor

 Peisaj de la Mamut Bei

 Sora Beti se roaga in limba turca, limba pe care o cunosc copiii din Mamut Bei

George si Mihai, misonarii din Buzau si Bacau, 
i-au adus pe Adam si pe Eva la teatrul de papusi

Copiii au primit cate un sandwich, cate un pahar cu cereale cu lapte si cate o felie de pepene rosu

 Peisaj de la Casa Ciobanului. "Gospodaria" in curtea careia Hardi si Beti au cumparat o camaruta pentru loc de adunare

Analiza biblica asupra magarusului

Mihai le vorbeste celor din neamul lui, despre cum Domnul Isus i-a schimbat viata.

Nu avem poze de la Casa Alba, asa ca nu veti sti niciodata cum e acolo, pana nu calcati piciorul acelui cartier. Buzunarele trebuie sa fie goale cand mergem acolo si fara lucruri de valoare. Imi amintesc ca anul trecut ne-am dus, Radu si cu mine, fara verighete. Anul acesta verighetele le-am tinut. Dar aparatul foto nici prin gand nu ne-a trecut sa il avem.

Motivele de rugaciune sunt cele din a doua zi, dar le rugam intetite, pentru ca incep sa se simta tulburari si Il vrem pe Dumnezeu biruitor prin noi!

Din El, prin El si pentru El!