Spre-o eternă dimineaţă, Doamne, aprinde a mea viaţă!
Înseamnă că e noapte acum. şi o aprindere a vieţii mele ar însemna o fărâmă reprezentantă a eternei dimineţi ce va să vie: un vizor spre altă lume!
Să fiu aici şi, totuşi, să arăt spre dincolo.
Să am trup şi, totuţi, să trăiesc în duh.
Să lucrez pentru oameni şi, totuşi, să fiu supusă lui Dumnezeu.
Să trăiesc printre oameni şi, totuşi, să mă influenţeze Cerul.
Să mă ţină pământul şi, totuşi, gândul şi dorinţa mea să fie libere de gravitaţie.
Să vuiască furtuna în jur şi, totuşi, să dorm liniştită.
Să mă atragă magneţi de ce-i pământesc şi, totuşi, să rămân credincioasă.
Spre-o eternă dimineaţă, Doamne, aprinde a mea viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu