august 20, 2011

Cea numită hoaţa.

Este o hoaţă. Când te aştepţi mai puţin intră şi în casa ta. Desparte sufletul de trup şi soţul de soţie, copiii de părinţi şi pământul de locuitori. Mereu lasă în urmă sentimente şi lucruri greu de descris în cuvinte. Tristeţe, lacrimi, regrete, păreri de rău, disperare? Puţin spus. Curmă vise, năruie speranţe, spulberă credinţa. Doboară şi niciodată nu ridică. Ia şi niciodată nu dă. Este un blestem pentru cel păgubit, dar este cea mai mare binecuvântare pentru cel furat, atunci când acesta se întâlneşte cu Creatorul.

Şi în timp ce pământul se hrăneşte cu lacrimile ce curg, în timp ce liniştea cerului crapă de vaietele şi strigătele celor care i-au fost familie şi prieteni, Corul ceresc are un nou dirijor, iar Dumnezeu încă un preafericit în imediata apropiere, pe cel care a fost, cu siguranţă, rob bun şi credincios.

Mai mult.

Şi...Vali, dacă de undeva vezi chestia asta, îţi mulţumim, încă o dată, pentru ceea ce ai fost şi pentru ce ne-ai învăţat prin trăirea-ţi. Te vom revedea mereu în chipul micuţilor tăi.

Un comentariu:

eirene spunea...

vino aici >:D<

Interesaţi de pagina de viaţă