Suflet cu obstacole pentru vizitatori

Admir: Descătuşarea inocentă a inimilor, desprinse de inhibiţii, temeri, gânduri trimise către consecinţe şi alte păreri, cuprinse de o frenezie dulce şi nevinovată a întinderii sufletului fără perdele, atingând, astfel, alte inimi sincere şi doritoare de cuvinte şi întâmplări cu de-amănuntul.

Şi eu: doresc să aduc alinare, vindecare, bucurie şi sentimente fluorescente celor care doresc să intre în cerdacul sufletului meu.

Nu îmi pare rău: că acolo, în cerdac, imediat după prag, se află o groapă adâncă, în care nu mulţi au curajul să se lase căzuţi. Nu îmi pare rău, pentru că pe acolo se face trecerea în sufletul meu. Trecând de alunecarea sperietoare, poate, în groapă, se găseşte alt antreu, unde cine ajunge, se poate odihni de disconfortul creat de căzătură. Se poate bucura de diferite tablouri care sunt agăţate pe pereţii holului care duce către sufletul meu şi pot chiar alege din povestea cărui tablou vor să facă parte.

Înţeleg: şi pe cei care vor să treacă de prag, adică să se lase căzuţi în groapă, dar mai ales pe cei care nu vor, cei care se mulţumesc cu informaţiile obiective şi nu sunt atraşi de ceea ce se află dincolo.

Mă bucur: de ceea ce sunt şi de cei care găsesc placere în vreo poveste din tablourile vieţii mele; în vreun citat iluminat deasupra vreunui colţisor care încadrează o lecţie de viaţă; în camera cu abstract şi adânc ocean al simţirilor şi trăirilor care mi-au fost, îmi sunt şi îmi vor fi iubite, fie că sunt de culori închise, fie că îmi sunt luminate de culori calde şi îmbucurătoare.

Respect: pe acela care, cu înţelepciune şi cu paşi mici, dar fermi, reuşeşte să obţină acordul meu pentru cele pe care nu le agăţ pe niciun perete şi, curajos, adaugă altele, construind ceva mai puternic decât tot canalul meu de navigaţie subsufletească a gândurilor, poveştilor, cântecelor şi amintirilor disponibile.

Iubesc: pe Acela care, neobosit, mai sapă, către mai adânc; mai zideşte, către mai înalt, hotărât să construiască nivele şi deasupra, nu numai dedesubt; mai sparge- câte un bibelou care nu se mai potriveşte în decor; mai şterge- câte o pictură, din care nu mai am ce învăţa; curăţă- tot ceea ce- i străin de plăcerea Lui.

Sunt recunoscătoare: acelora care respectă, care înteleg sau care înţeleg că nu înţeleg, care iubesc ceva din mine.

Pentru că: nimic din mine nu- i vrednic de iubit, decât când poartă semnătura Celui pe care Îl iubesc.