Sare-n ochi

de la Matei 5 şi Marcu 9 gândire...

Sarea...eu, una, nu mă prea folosesc de ea, în mod extra. O folosesc la gătit (deci foooooarte rar). Dacă mâncarea e făcută de altcineva şi cam lipseşte sarea, rareori completez. În rest, deloc. Mi-au tot zis: "E bună, necesară o cantitate minimă zilnică. Dar îmi plac fără sare: roşiile, castraveţii şi alte surate de-ale lor.

Cu toate astea, sunt chemată să fiu sare. Nu e nici măcar o poruncă, ci este o afirmaţie: Voi sunteti sarea pământului. Nu poţi face nimic împotriva acestui lucru, e în natura ta- natura nouă, răscumpărată, căpătată o data cu pocăinţa şi predarea ta în mana şi sub talpa Lui.

Un singur lucru se poate schimba: să nu ai gust, să îl pierzi: Dar dacă îşi va pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta?

O sare fără gust - o sare bună numai de aruncat în foc. O sare fără putere, fără impact, fără efecte. Prezenţa ei e totuna cu lipsa ei, pentru că doar forma nu înseamnă nimic. Decât, poate, să servească pe post de decoraţie, de ornament. Toată puterea sării stă în conţinut, în gust. L-ai pierdut...te-ai pierdut.

Cum eşti, creştine? Cu gust sau fără gust? Prezenţa ta într-un loc e egală cu lipsa ta sau Îl laşi pe Duhul Sfânt să aducă o diferenţă prin tine în mediile în care te învârţi? Te doresc oamenii prin preajmă? Doresc un strop din tine în viaţa lor? Te caută pentru ajutor? Ştiu că îl pot găsi la tine, necondiţionat?

Ce face sarea, de fapt? Cunoscând ce face ea, aflăm ce ar trebui să facem noi.

După un moment de gândire, am depistat câteva proprietăţi, acţiuni ale ei :

- vindecă;

- dezinfectează, curăţă;

- conservă;

- dă gust plăcut;

- produce durere şi usturime uneori, când este pusă pe o rană.

Se regăsesc toate aceste calităţi în ceea ce suntem? În impactul a ceea ce facem şi a cum trăim?

Sarea, singură, ea însăşi, egoistă, neinteresată, prin ea însăşi, produce doar dezgust, dacă ajunge la papilele gustative. Dacă ajunge pe vreo rană deschisă, produce durere.

La fel şi noi. Prin mine insămi nu sunt capabilă să aduc ceva benefic cuiva din jurul meu. Dar cu Duhul Sfânt în mine, la Cuvântul lui Dumnezeu şi prin dragostea câştigată la crucea Domnului Isus, toate efectele benefice şi plăcute ale sării le pot avea şi eu, pentru alţii, nu pentru mine.

Şi, astfel, o diferenţă va fi facută prin mine: caracterul meu, comportamentul meu vor sări în ochii celor care nu sunt sare, se vor întreba ce-i cu diferenţa şi poate chiar se vor săra şi ei de la mine, căpătând gust pentru Cer, devenind sare pentru cei pierduţi şi cinste pentru Dumnezeu.

Haideţi să sărim în ochii oamenilor, dar nu ca să li-i scoatem, ci ca să le îmbunătăţim trăirea, ca sarea-n bucate.

Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.

-