1) Te uiţi atent la vârful instrumentului de scris şi încet sau repede, trasezi linia.
2) Pui vârful instrumentului de scris pe foaie, ochiul ţi-l fixezi într-un anumit punct- pe care nu-l vezi, dar vrei să-l atingi, pentru că ştii că există şi e posibil de ajuns- şi aşa, cu ochiul- ţintă nu la mână, ci la ceea ce nu vezi, tragi linia.
Acuma, dacă ai încercat, care linie e mai dreaptă?
[...]
Când eram în şcoala generală, profesoara de desen ne-a învăţat că o linie dreaptă cu mâna liberă se trasează în varianta a doua din cele descrise mai sus.
"Şi ce ne intereseaza pe noi?", ai putea întreba.
Ne şi poate interesa, dar altceva aş vrea să cuget la: Viaţă. Asta e mai interesant, nu?
La fel cum sunt două modalităţi de a trasa o linie dreaptă cu mâna liberă, aşa modalităţi sunt şi să-ţi trăieşti viaţa:
1) Te uiţi atent la fiecare mişcare, analizezi atent fiecare atitudine, hrăneşti sau faci să dispară cu grijă orice sentiment, investeşti timp sau nu, în fiecare dorinţă. Şi pas cu pas, mişcare cu mişcare, îţi trăieşti viaţa, cu grijă şi precauţie să nu te mişte cineva, să nu "calci" strâmb, să nu îţi alunece mâna...pardon, piciorul. Şi când ajungi la final, poate descoperi că nu e cum ai vrut-o: nu e linia dreaptă, nu e viaţa trasată corect, poate nici nu ai ajuns într-un punct pe care l-ai fi dorit, din infinitatea de puncte care sunt, ca şi pe foaie, şi în existenţă- nevăzute, dar sunt.
2)Există un moment în viaţă în care te hotărăşti că o vrei dreaptă şi găseşti, afli, descoperi exact care este punctul în care vrei să ajungi. Nu-i o întamplare viaţa ta, deci nu vrei nici ţinta ei să fie oricare din toate câte ar putea fi sau mai bine zis, din toate câte...s-ar putea întâmpla. Stabileşti cu precizie unde vrei să ajungi. Îţi fixezi ochii asupra Punctului, Ţintei şi porneşti să trăieşti. Dacă ochiul ţi-e fixat deja, nu îţi vei îngădui pauze, tremur de mână- tremur de trăit, şovăieli. Ai siguranţa, inspirată din însăşi ţinta ta. E interesant: ţinta pe care ţi-o stabileşti, după ce ai făcut-o, va avea un fel de putere asupra ta, te va influenţa- în mod pozitiv, în drumul tău către atingerea ei. Şi când ajungi la capăt, vezi că ai ajuns unde ţi-ai propus şi te uiţi în urmă, iar ochii îţi văd o frumoasă şi dreaptă trăire.
Şi acum, la sfârşitul timpului mort de la sfârşitul examenului de practică (Psihiatrie de fapt), timp pe care l-am investit cu folos, mă retrag, cu ochii ţintă la Punctul care m-a ales pe mine întâi şi apoi eu pe El şi care m-a luminat şi azi- la propriu şi la figurat.
Mă duc să-mi continui trăirea,
căci albă încă e hârtia
zilei de azi, pe care ştiu,
frumos, cu Tin', din nou o scriu.
29 ianuarie 2010
6 comentarii:
Cea mai mare greseala in viata e sa traiesti in continuu cu teama ca vei face o greseala - Elbert Hubbard
Citatul asta mi se pare ca merge cu prima varianta de trasat linie. Oricum, foarte tare articolul ;)
Da, se potriveste foarte bine. Multumesc:)
interesanta paralela cu Punctul si cu dreapta si frumoasa traire!
Foooarte mult imi place metafora folosita de tine. Imi amintesc si eu o profesoara care ne-a spus ca asa se fac liniile drepte...in matematica. Si acum, dupa ce am citit ce ai scris tu, mi-am amintit cu drag de incercarile mele din clasa a 6-a de a trasa linii drepte. Acum, in clasa a 6-a a vietii, nu a scolii :), vreau sa trag o linie dreapta in acelasi fel. :)
Asa sa ne lasam ajutati de Insusi Punctul, ca El vrea tare mult asta, numai sa vrem si noi :) Multumesc, Laura.
Oau..nu pot sa spun decat superb! God bless you!
Trimiteți un comentariu