E mai mult o poveste ruptă dintr-un tablou de iarnă în utimele zile, dar ...
...realitatea este că inundată de albul zăpezii, copleşită de mii de fulgi ai cerului şi chiar de greutatea poveştii, îmi imaginez că mă uit înapoi şi urmele în zăpada pură le văd negre, pline de noroi.
Binecuvântarea e că altcineva de langă mine mă opreşte şi îmi zice serios să mă uit înapoi, la urme: sunt surprinsă de duritatea vocii lui cu care nu sunt obişnuită şi de seriozitatea pe care o citesc în ochii lui: opreşte-te şi uită-te în spate. Execut ordinul, fără alternative şi rămân şi mai uimită: nici urmă de noroi.
Nu întotdeauna lăsăm urme de murdărie pe unde călcăm, mă învaţă el lecţia.
4 comentarii:
nevoia de a verifica:)
cred ca inteleg...90% comentariul tau ;)) dar nu mai fii anonim...
si eu am foarte multe comentarii anonime. Nici eu nu ghicesc cine poate fi.
Nu cred ca e acelasi anonim la toate semnate cu anonim, la tine. Dar e bine ca acum stiu si eu 100% cine -i mai sus:) Ma gandeam la altcineva.
nevoia de a clarifica! ;)
Trimiteți un comentariu