Am găsit-o din întâmplare în iarna anului trecut.
Mi-a plăcut foarte mult şi am ascultat-o frecvent de atunci încoace.
Dar într-una din zilele trecute am văzut-o în toată splendoarea ei şi mi-am dat seama că da, e cu adevărat zugravită dragostea adevarată şi ea închinată Creatorului ei.
Momentul care o face diferită, apogeul este acesta:
A nursing home
At eighty-five
And the doctor said it could be her last night
And the nurse said Oh
Should we tell him now
Or should he wait until the morning to find out ?
But when they checked her room that night
He was laying by her side
Oh he was walking her HOME
And holding her hand
Oh, the way she smiled when he said THIS IS NOT THE END
And just for a while they were eighteen
And she was still more beautiful to him than anything
At eighty-five
And the doctor said it could be her last night
And the nurse said Oh
Should we tell him now
Or should he wait until the morning to find out ?
But when they checked her room that night
He was laying by her side
Oh he was walking her HOME
And holding her hand
Oh, the way she smiled when he said THIS IS NOT THE END
And just for a while they were eighteen
And she was still more beautiful to him than anything
HE WAS WALKING HER HOME!
Nu ştiu dacă poţi simţi încărcătura momentului. Dar îmi imaginez doar cum pentru ultima dată, a condus-o în prezenţa lui Dumnezeu. Sunt sigură că aveau obiceiul să stea amândoi în prezenţa Lui. Sunt sigură că el era capul ei şi capul lui era Cristos. Ce onoare mai mare? Decât să îţi conduci iubita inimii dincolo, să treacă din mâna ta în mâna Lui?
Copleşitor.
E un cântec, dar poate deveni o realitate. Nu numai pentru cei vârstnici, ci pentru toţi, indiferent de vârstă. Sunt sigură, de altfel, că pentru mulţi a şi fost.
Nu găsesc un sfârşit al unei poveşti de dragoste mai frumos decât acesta.
Din mâna lui să treci direct în braţul Lui!
3 comentarii:
Ataaaat de frumos! Atat de frumos! Minunat cantec intr-adevar. Minunat mesaj. Vrednic de luptat pentru acest legamant nezdruncinat al iubirii. :)
Coplesitor intr-adevar...Dar pentru ca acesta e blogul tau o sa postez aici un alt final,cel perfect pentru mine.Mana in mana in fiecare zi, umar langa umar intrand in Prezenta Lui...
amin amin amin! da, asta este drumul care duce la trecerea dintr-o mana in Alta. asa. nu am gasit cuvintele sa descriu drumul, dar le-ai avut tu, pentru ca le traiesti! >:D<
love you both so much and miss you too much.
Trimiteți un comentariu