august 29, 2010
Sacru şi profan
Există o sacralitate a simţirilor inimii. Nu ştii nimic despre asta?
Sacralitate în sensul că ceea ce simte celălalt, oricine ar fi el pentru tine, trebuie respectat. Trebuie pus la loc de cinste. Pentru că simţirile vin chiar din centrul fiinţei omului- fie că se nasc, fie că aşa alegem să simţim.
De câte ori ţi-ai simţit profanate propriile sentimente? Fie din cauză că cineva a râs de ele, fie că altcineva le-a dispreţuit, sau altcineva a intrat cu bocancii pe petalele de flori ce i le-ai aşternut înainte-i, spre întâmpinare...
Cât de tare doare să-ţi rănească cineva sentimentele?
De aceea ...[continua sa citesti articolul aici.]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
frumos pasaj
Stiam de sacralitatea simtirilor inimii...teoretic. Multumesc ca mi-ai reamintit si m-ai constientizat ca persoanele dragi imi sunt dragi pentru ca sunt ele insele si nu ceea ce as vrea eu sa fie! Respect sacralitatea inimii tale...totusi atentioneaza-ma daca se intampla ca din prea mult egoism sa o calc in picioare!
nu sunt obisnuita sa atrag atentia celor care fac asta:) intr-un fel, daca te stergi pe picioare pe ceva, macar devii tu mai curat, chiar daca il murdaresti pe celalalt. si dupa, daca e chiar murdarie, o vei vedea si tu :)
te iubesc si incep sa te invat. te voi iubi pentru ceea ce esti si pentru felul in care imi hranesti si zidesti sacralitatea inimii. asta, da, o observ si imi place sa o spun :)
Trimiteți un comentariu