Ado

Mă gândeam la el, fratele meu. Mai mic. Dar acum mai mare, de câţiva ani încoace.

Primul omuleţ de care m-am simţit responsabilă, pe vremuri. Încă mă mai simt, dar în alte feluri:) Primul de care am avut grijă, de care m-am bucurat că ni s-a alaturat (deşi nu îmi mai amintesc). Primul cu care am concurat şi mi-am dezvoltat spiritul de competiţie. Tot atunci poate am învăţat să nu mai lupt, că oricum altul primeşte premiul, chiar daca eu câştig :D Primul pentru care, deci, m-am sacrificat. Primul pe care l-am salvat de la moarte, de la înec. :) Primul şi care mi-a zis "babo", cu prea mult înainte de vreme:)) Şi parcă văd că la momentul când ar fi potrivit să îmi spună aşa, îmi va zice sau sau , cu dinţii tremurând şi ai lui în gură:))

La multe e primul în viaţa mea de soră mai mare cu doi ani. La viaţa mea binecuvântată prin el.

Mă gândeam odată la toate astea, pornind de la ideea: Nu o să fiu geloasă pe viitoarea lui aleasă. Nu o să simt că pierd nimic, pentru că niciodată nu voi pierde din el ce e mai important şi pentru că mereu voi avea acele lucruri de la el şi din el de care am nevoie, în calitatea mea de soră mai mare:) Suntem două rezultate diferite ale aceluiaşi material plămădit, aceeaşi calitate, frământată în cantităţi diferite. Ne asemănăm calitativ, dar suntem net diferiţi din punctul de vedere al cantităţilor: el are mai mult umor şi spirit ironic, eu mai puţin; el are mai multe mecansime abstracte dezvoltate înspre ştiinţele exacte, eu , aceleaşi abstracte, aprofundate şi înţelese în câmpul artei. El are mult spirit flegmatic şi coleric; eu, flegmatic amestecat cu melancolic.

Nu mi-e teamă de ce are să vie pentru el, pentru că îl cunosc şi am încredere în ceea ce poate face Dumnezeu prin mintea, inima şi dedicarea lui. Îi cunosc şi dedicarea, îi cunosc şi gândirea şi îi cunosc şi Dumnezeul. Împreună, ei doi, o să facă lucruri mari!

Şi, încheind cu repetiţia unei idei, la vremea hotărâtă, voi binecuvânta pe aceea care va fi mult pentru el şi îl voi binecuvânta pe el pentru că niciodată nu va pierde părţi pe care le are din mine. Şi, da, nu voi pierde nimic, doar voi avea de câştigat: o nouă lume, prin a ei şi-a lor creată; o nouă insulă de explorat şi de lăudat pe Domnul pentru ale ei minunăţii şi lucruri frumoase şi valoroase; o nouă minte, un nou suflet. Şi acestea- toate-ale ei, şi ale lor.

N.B.: Nu-i vremea să am idei din astea, dar le scriu, pentru că mă gândesc la ele şi vreau să îmi fie pietre de aducere-aminte peste timpuri, când va veni vremea :)

Deocamdată, nu pot decât să zic slavă Domnului si mulţumesc mami şi tati pentru iubitul meu frate (iubit de noi , dar şi de alte câteva mulţimi- de ei şi ele:P). Domnul să Îşi ducă la îndeplinire prin tine şi cu tine tot ce are în plan, tot ce e scris. Toate dorinţele care coincid cu ale Lui vor fi împlinite şi tot ce-i în tine după Chipul şi asemănarea Lui va creşte, va da rod, iar restul- spini şi pălămidă, vor fi arse-n încercări, distruse-n suferinţe şi aruncate şi uitate pentru totdeauna.

Te iubesc!