octombrie 31, 2010

Ra.

Ra. 
Numele ei din ultimii patru ani are ecouri de junglă africană. Sălbăticiune neexplorată în care ea este lumină, este mâna care vindecă, este cea care ştie mai mult decât toţi. Este cea care dă, este iubita care nu are timp pentru iubitul, este cea care sacrifică. Este cea iubită şi respectată de toţi.  
Da, Ra. Aşa îmi sună numele tău de acum şi cred că am descris poza perfectă a ultimilor ani pentru tine.



Patru ani în care mi-a lipsit din prezenţă. Câţiva în care nu am ştiut nimic şi în fiecare primă zi de primăvară 
mă gândeam la fantezia asta de copilă care mi-a fost alinare şi înţelegere în timpul liceului. 
Patru ani în care ochii ţi i-am văzut doar cu mintea şi îmbrăţişările ţi le-am simţit doar cu inima. 
Cuvintele- balsam le auzeam cu urechea trecutului, dar ce minune- ele aveau încă efect în momentul cu nevoie. 


Patru ani au trecut, apoi a fost ieri. Şi ieri a fost ca după două zile, de weekend, care ne separau altădată. 
Am urcat, am coborât. Am urcat pe nivelele superioare ale simţirilor, apoi am coborât spre adâncurile amintirilor. 
Am fost singurele personaje care erau prin machetele răsunând de muzica ce ne-a apropiat de la început. 
Noi sus, tot oraşul încremenit. Timpul, oprit şi noi cu inimile coborâte în memoria lui. Nu ştiu dacă ai observat, 
dar ieri peste tot pe unde am fost muzica a fost după noi :) Primire dumnezeiască, deoarece El avea totul pregătit dinainte.
Ăsta-l numesc eu cadou, asta numesc eu surpriză. Din partea Lui, slăvit să-I fie Numele! 
Prietenă de-o viaţă, prietenă de veşnicie! 


Cum ai adus tu cu tine toată iubirea din trecut, cum au răsărit toate lacrimile  plânse şi dureroase altădată în ochii noştri. 
Cum au prins viaţă toate personajele din povestea mea de liceu. Cum le-am auzit glasurile şi cât de tare am resimţit iubirea şi mai ales preţuirea acelor zile, preţuirea voastră, care mi-aţi fost ce de patru ani nimeni nu mi-a mai fost. 
Cât bine, câtă alinare au adus cuvintele sufletului meu. Cât m-aţi iubit şi cum m-aţi învăţat să fiu în continuare, 
mai departe, ceea ce sunt. Cât m-aţi răsfăţat! 


Ai fost specială. Încă eşti, cu ochii tăi de  întrebări şi râsul tau de copil ce crede în vise frumoase gata să se împlinească.


Mulţumesc şi în această formă pentru că ai venit şi nu ai venit singură, ci ai adus cu tine toată povestea. 
Mulţumesc că ai construit povestea împreună cu mine atunci şi pentru că  acum ai depănat-o fără nici cea mai mică eroare. 
Mulţumesc pentru că nu ai uitat nimic, pentru că şi tu păstrezi totul viu în amintire. 


Prietena mea de viaţă şi de veşnicie, aşa să rămâi! 

5 comentarii:

Ra. spunea...

Iubita Liz, cum faci de vezi in oameni?Cum poti vedea dincolo de ce ti se arata?Am avut dreptate.Tu nu esti de aici.Si nici reala nu esti. Vii din alt timp si alt spatiu.Tu doar apari cateodata si cat un timp(depinde de caz) pt a ma invata sa caut adevarul, sa vad frumosul, sa inteleg prietenia, dar mai ales sa descopar dragostea(Lui).Iti multumesc! Iti multumesc Doamne ca ai lasat-o si in viata mea! Te iubesc, Liz!

Eliza spunea...

:) si totusi, sunt mai mult decat un prieten imaginar pe care ti-l inchipuiai uneori ca sunt. sunt vie, sunt adevarata, dar nu mai fac eu tot ce fac, ci El le face-n mine. sunt unealta in Mana Lui, sunt instrument care canta in orchestra Lui.
Si eu Ii multumesc ca esti in viata mea. Fantastica minune! Si daca doar numele ti s-a schimbat in anii astia, din Raliu' meu ai devenit Ra. Si da, imi place Ra! Imi place si de abia astept sa vad planul Lui unde te va duce. Pentru ca stiu eu ca te va duce undeva! >:D<

Anna spunea...

Cat de frumos !!

Eliza spunea...

Este, intr-adevar:)

Gradina Eden spunea...

www.gradinaeden.wordpress.com promoveaza o invatatura care arata drumul inapoi in binecuvantarea gradinii Eden, drum pe care Hristos prin jertfa Lui l-a facut posibil pentru noi, luand asupra Lui pacatul, boala si blestemul.

Daca doriti putem face schimb de linkuri pentru blogroll

Interesaţi de pagina de viaţă