Comoara din insula mării-mi de viaţă

O mare e viaţa-mi.
O mare de timp nemăsurat în ce vezi.
Nu-i apă şi pământ; nu-i verde, albastru sau uscat, acolo unde insula-a fost asezat'.
Tot ce contează, tot ce trece dincolo de măsurabil, se calculează-n veşnicie.
O insulă cu gânduri, cu litere ce-noadă-al trecerii-nţeles;
Cu aburi de vise trecând pe deasupra-mi, cu râuri de Cuvânt ce irigă insula ce pare..."filozoafă"?
Nu-i vietate ce aici plăcerea să-şi găsească, la suprafaţă.
Nu-i pentru o privire aruncată, aici, insula aşezată.
Nu-i pentru distracţie sau plăceri de-o clipă.
Un scop are, însă.
Dar unul mai adânc, ce nu la suprafaţă-şi face cunoscută existenţa.
Nu rămâne-aici cine vine să petreac-o clipă, apoi să plece spre alta, mai luxuriantă.
Rămâne doar cine are-n suflet aceeaşi comoară ce insula aceasta o poartă-n adâncimi de pământ pustiit.
Rămâne cine simte-n aburul ce o-nconjoara...un dor.
Rămâne cine simte-n râu sfârşitul însetării.
Rămâne cine vede-n dor, în râu, în mine...pe Creator.
Acela sau aceea care vede, dincolo de mine- Gândul, Dorul, Setea...de veşnicie cu Isus.
Şi, atraşi de-aceleaşi, ajung la Comoară.
Comoara ce-o port în fir de nisip, în cer înstelat, în setea de El.
Comoara ce preţ n-are şi e mai nesfârşită, cu cât în gol te-arunci, căutând să te umpli de El. Comoara ce nu trece ca aburul de vis.
Comoara ce rămâne, făcând din mine o insulă pustie, dar preţioasă; o insulă anostă, dar valoroasă.
Făcând din tine-un preţios, o preţioasă, atunci când vrei şi tu - nu insula, ci Comoara- din insula mării-mi de viaţă.

Revenire

Racorire

In ultimul timp…
Ma pierd mereu si ma regasesc dormind, pentru putin timp, pentru ca apoi sa revin la starea de nestiinta a unde ma aflu si de ce.
Incerc sa repar una-alta si mai rau le stric.
Ma joc cu ce nu trebuie, fara sa stiu de ce.
Caut in scrinul cu amintiri si cand plec de acolo astept sa le regasesc langa mine, ca altadata.
Intreb si astept raspuns, dar nu primesc.
Vorbesc ca sa ma auda.
Tac ca sa Il aud.
Astept inarmata cu incredere si speranta ; dar cred ca le-am cumparat de proasta calitate….nu-si fac efectul.
Vreau sa am un Dumnezeu mare , cred ca este mare, dar nu stiu ce mai vrea El sa cred.
Ma las observata, citita, gasita. Pentru ca ei sa rada de mine, pentru ca voi sa credeti ca ma cunoasteti si ca aveti dreptate sa spuneti ceea ce veti spune.
Nu ma inarmez si raman vulnerabila si inca va iubesc, in ciuda a ceea ce veti crede sau spune, pentru cei mai putini dintre voi.
Ma las judecata, sfatuita, trimisa la Centrul de Reabilitare. De voi, bineinteles.
De voi , care traiti mereu pe culmi si nu va gasiti deseori in adancuri…si atunci cand cadeti, nu cadeti chiar asa de jos ca mine. Si va ridicati repede. Stiti ce trebuie sa faceti, aveti solutii si idei ; aveti viziune si scop ; faceti treaba buna chiar si acolo in adancuri, in vale ; pentru ca atunci cand veti fi din nou pe culmi sa mai urcati una, datorita a ceea ce ati mesterit in adanc.
Asa ca acum deja va ganditi la sursa a ceea ce simt eu si va ganditi deja si la solutii. Va ganditi si la motiv si considerati previzibila aceasta vale in care ma gasesc.
Va astept sa veniti cu solutii superficiale si usor de rumegat…va astept cu idei noi si mai tari ca cele de data trecuta ; va astept cu ochii vostri neintelegatori si cu mainile preastranse la piept si cu mintea si inima preaocupate sa gandeasca si sa gaseasca o solutie, un verset, o experienta, o carte…ceva, orice, cu care sa imi sariti in ajutor, prieteni buni ce nu-mi sunteti. Eu va astept, ca sa le iau pe toate si sa le var undeva de unde sa stiu sa le iau cand veti avea voi nevoie.
Si va astept sa spuneti, desi stiu ca cei mai multi veti fi oarecum socati si veti pleca mai departe.
Sau veti da compatimitor din cap la gandul ca « Nu e bine cu ea »

….
Si acum ca m-am racorit….poti sa uiti ca ai citit asta. Treci peste. Treci mai departe.
Asta incerc si eu sa fac….sa tot merg mai departe, cu ochii-n orizont, pana voi vedea ceea ce astept. Pentru ca eu tot cred ca inca mai cred. Si inca mai vreau sa sper. Si inca Mana care ma va ridica exista si inca poate.

(Re)Constructie

Mi-e dor si mie sa mai fiu iar, aceeasi care eram, cu ceva timp in urma.
Ma uit inapoi ca-ntr-un album...cu poze si incerc sa o gasesc pe aceea care e altfel decat cele din urma ei si care poarta in ea germenii celor care o urmeaza.
Mi-e dor si mie de idei, de carti, de poezii si cantece ce-mi erau singure tovarase...mai demult.
Si-acum ii citesc pe altii si ma vad in ceata, ca-ntr-un vis, asa cum eram...
Si mi se face dor.
Si inca ma intreb: unde sunt, unde-am ramas?
De la care timp, de la care loc, de la care poveste, de la care cantec, de la care om incoace nu ma mai cunosc?
Si daca nu as fi inca, totusi, eu -chiar si cu ceva lipsa-, acum m-as infuria la un gand ce poate fi poza. De fapt, daca nu ai fi inca Tu, pentru ca numai Tu esti calm si liniste, implinire si totul ce ma tine departe de furie si frustrari. Ce bine ca Tu inca mai esti!
SI nu ma-nfurii, pentru ca ma faci sa inteleg ca eu am ales, in masura in care poti alege asa ceva.

Mi-e dor si mie sa chiar nu mai imi pese, sau sa imi pese prea mult. Niciuna din acestea doua nu le-am mai avut autentice de candva incoace.

Si tot ce am acum....nici nu mai stiu sa numesc; nu mai stiu sa descriu.
Cuvintele nu ma mai prea vor; ideile nu ma mai tin.
Simt ca-mi lipseste ceva. Si vreau inapoi ceva-ul.
Si nu intreb cine mi-l poate da inapoi pentru ca stiu ca nu vreun om imi poate restitui ce-mi lipseste si ce era al meu; poate doar eu trebuie sa lucrez, sa sap, sa ud, sa curat visele de praf- ele, pe care le-am dus in subsolul constiintei mele- le vreau inapoi. Pentru ca nu pot fugi de ele, nu pot scapa de amintirea lor, chiar daca le-am impachetat in mii de hartii colorate si le-am ascuns sub carti cu povesti din diferite locuri si sub diferite nume.
Le vreau inapoi pentru ca doar cu ajutorul lor imi poti fabrica din nou...ideile.
Vreau cuvintele inapoi. Doar cu ele ma poti cladi asa cum vrei Tu, si nu cum vor ei.
Sa aduc si cantecele? Sa aduc si notele? Sa aduc si oamenii?
Va fi asa de greu sa devin iar independenta in dependenta de Tine, cred ca va durea toata reconstituirea asta. Si nu stiu daca voi putea s-o fac...
...asa ca, mai bine...nu vrei Tu sa Te ocupi de tot?
Tu ai o privire de ansamblu, ma cuprinzi in ochii Tai mai bine decat pot eu sa ma cuprind in simtamintele mele si chiar in ratiunea mea...vei face treaba bine. Caci eu, voi esua...din nou.
Vrei sa Te ocupi de tot?
Dar poate daca Te las pe Tine, Tu vrei o rezidire din temelii, si nu doar o renovare.
Poate ca Tu nu vrei sa imi dai ceva inapoi, ci sa imi iei si altele, care-Ti stau in drumul spre adancurile mele, unde vrei sa ajungi. Altele, care poate stau in calea mea spre adancurile Tale, unde vrem amandoi sa ajung.
Te las pe Tine- sa incepi sa darami, sa zidesti, sa dai, sa iei, sa pui, sa tai, sa completezi.
Te las pe Tine, caci Tu stii mai bine.
Si din nou, acum, voi purta mesajul:
"In (re)constructie."

P.S. Pentru ca imi dau seama ca nu Te mai pot scoate din niciun alt mesaj... Esti in tot din mine- in gand, in simtire...Bine ca ai stat.

Soarele diminetii

In dimineata asta m-am trezit in Lumina.
La sensul propriu si figurat.
Am deschis ochii si soarele m-a orbit.
Camera era pur si simplu inundata de lumina si raze- raza puternice, avand in vedere unele zile din avest sepembrie.
Asta la propriu.

Cum ar fi ca in fiecare dimineata a vietii noastre, in fiecare noua zi daruita, sa ne trezim orbiti de Soarele nostru, Soare mult mai puternic decat celalalt soare?
De cum deschidem ochii mintii sa fim orbiti de frumusete, de sfintenia Lui, de iubirea care Il umple?
De cum deschidem urechea sa Ii auzim glasul iubitor?
De cum deschidem gura sa Ii uram BUNA DIMINEATA si sa Ii multumim si sa Il slavim pentru ca....ESTE?!?
Pentru ca suntem noi, dar mai ales pentru ca ESTE EL...pentru ca fara El, am fi ...nimic?

Soarele acesta puternic din dimineata aceasta ma face sa ma gandesc la Puterea Lui. Vantuletul care adie ma face sa ma gandesc la puterea Lui de a imprastia norii de pe cerul meu, de pe cerul nostru. Norisorii de pe cerul acestei dimineti ma duc cu gandul la obstacolele ce se interpun intre noi si Soarele Vremurilor si Vesniciei.
El este mult mai puternic, i-ar putea(pe nori) /le-ar putea imprastia pe obstacole care pe unde, sa dispara ca si cum nici nu ar fi fost. Dar daca le permite sa poposeasca, stie El de ce.
El dirijeaza intensitatea vantului care ii va imprastia, El controleaza viteza.

Sa-I fim multumitori si sa credem ca EL ESTE IN CONTROL.

Trebuie sa spun asta, ma uimeste si ma pune pe ganduri totodata.
Am in lista de mess o fata- "echa y derecha", vorba spaniolilor:) Ea nu Il cunoaste pe Dumnezeu asa cum Il cunoastem noi, nu are cu El relatia. Poate ca stie despre El, dar nu Il cunoaste personal.
Permanentul ei status este asa: "Viata e frumoasa" sau "Viata e extraordinara" sau "Iubesc ziua in care m-am nascut"!
Mi-e rusine , cand o vad asa de multumita, optimista, increzatoare.

Si eu si altii ca mine traim cu energia de pe-o zi pe alta, cu ingrijorare, cu preocupare de una si de alta. Noi, care stim ca-L avem de partea noastra pe Cel al carui Cuvant SE VA IMPLINI. Si ratam multe bucurii , ratam viata din belsug pe care ne-a asigurat-o Domnul Isus, dam prilej diavolului.
Macar cand devenim constienti de asta sa ne oprim si sa privim Soarele in ochi, sa ne invelim in razele Lui si sa dansam, sa cantam, sa ne veselim, caci EL e Domnul nostru- Regele intregului Universului. Sa traim in credinta si speranta, despre care am citit aseara si am ajuns sa ma intreb..."Am ramas fara speranta, ea, care moare ultima? M-am speriat. Unde mi-e increderea si unde e bucuria sperantei?" M-am vazut ca avand mai mult o incredere care stie ca urmeaza raul si ca voi trece si prin el cu putere de sus. Dar , oare, nu sunt chemata sa sper ca ce e mai bun inca nu s-a intamplat? Nu sunt chemata sa sper ca ceea ce e mai bun urmeaza?

O rearanjare si o schimbare a unghiului din care vad lucrurile, se cere. Se cere o reinnoire a mintii, se cere un salt in golul sperantei. Si mana Lui ma va prinde, la timpul exact.

Dumnezeul nădejdii să ne umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fim tari în nădejde! Romani 15:13

Un eseu si 15 poze

Un eseu si 15 poze...
:)

Da, asta ar fi trebuit sa urmeze.
Amicul stie de ce.

Numai ca... stii?
Cand te abtii o data, a doua oara ti-e si mai usor, chiar daca eseul am inceput a-l scrie chiar in noaptea aceea:)
Mai bine las asa...doar un titlu care sa aminteasca.

Si acum sa trec la scopul postului.
Mi-am dat seama ca a devenit pagina mea de viata un calendar al zilelor de nastere ale celor dragi mie.
Urat din partea mea. Nu asta intentionam. Ca si cand numai din voi ma hranesc, ca si cand numai pe voi va am, ca si cum numai pe voi v-as trai.
O sa inceteze si asta...dar nu ar putea inceta chiar acum.

Azi, se fac 2 si 22:)
Si cu ocazia asta, sa-i dedicam 2 Timotei 2:22 :)
Sa fugi, amice, cat poti, sub orice forma ar veni pofta de care Pavel zicea sa fugi.
Pentru ca nu poate veni doar sub forma trupeasca...ci poate lua continuturi chiar intelectuale, boeme, poeme. Tine-te departe in continuare. Ramai in Lumina si tine-i si pe cei din jurul tau tot acolo.

Si, ganditorule...inima sa ti se bucure neincetat in Sfantul lui Israel. Toti anii pamantesti ce-ti stau in fata.
Lupta, gandeste, viseaza, iubeste. Tot mai mult, pentru ca niciodata nu va fi indeajuns.

>:D<

Astazi.

"Din clipa cand in viata noastra pacea a intrat
Cantam intruna Mielului ce ne-a rascumparat!"

Asa cantam.
Dar ma intreb. Chiar intruna cantam? Neincetat? In plans si-n bucurii? In bine si-n necaz? In mijlocul furtunii sau intre pomii infloriti?
Sau ma gandesc ca ne mai oprim din cand in cand din cantat- pentru a ne ingrijora putin sau mai mult; sa ne mai temem de unele sau altele ce s-ar putea intampla.
Ne mai oprim pentru a schimba o "vorba" cu cel de langa noi, care vorba...pe cine contine? Ne mai oprim pentru a ne mai si odihni...de atata cantat(?!?).
Intruna.
In pace si cu bucurie, cu dorinta si pasiune, din dragoste.
Asa spunem in unele versuri. Asa ar trebui, asa ar fi normal, pentru niste oameni schimbati, ce nu mai apartin lumii acesteia. Ale caror doruri sunt departe de pamantul acesta. Asa ne numim a fi, asa ne vrem, asa ne credem. Dar cum sunt de fapt?
Astazi...acesta a fost cuvantul ce mi-a ocupat mintea in primele secunde de trezie.
Astazi.
Astazi ce?
Si acum spun, dupa ce I-am auzit glasul:

Astazi, trezeste-te, tu, care dormi!
Astazi, ridica-te si umbla!
Astazi, crede.
Astazi, Il aud pe Isus spunand, ca odinioara:
"Ridica-te din/ de langa orice te tine , orice te trage in spate de la a trai din plin viata imbelsugata pe care ar trebui sa o traiesti, din si prin Cuvantul Lui Dumnezeu!"

Si astazi hotarasc ca e de ajuns cat a fost. Si astazi vreau sa fiu incredintata si increzatoare ca al Lui Cuvant se implineste, ca promisiunile Lui nu sunt vorbe goale. Si vreau sa ies din temeri si grijuri; vreau sa uit de neajunsuri, vreau sa evadez din mine insami si sa traiesc prin El.

"Sa fug, sa uit de mine.
Sa stiu ca totul va fi bine."

Astazi. Tu ce trebuie sa alegi azi? Ce trebuie sa parasesti?
De ce trebuie sa te scuturi si sa pornesti inainte, fara sa te uiti inapoi?

Alt Plus 1

Azi, randul lui primo Albert.
17. Varsta perfecta pentru a schimba viata ta total.
Varsta perfecta pentru a te decide. Pentru a te intoarce cu totul spre Cel pe care vrei sa-L urmezi si sa-L slujesti. Pentru a te inscrie "pe bune" in armata Regelui tau.
17. Poate fi kilometrul ZERO al vietii tale :) Al vietii de biruitor. Dumnezeul parintilor nostri si Dumnezeul nostru sa iti binecuvanteze anul 17. Si anul scolar 11.
Si tu sa fii o lumina in intunecimi, sa fii o pata de culoare in gri-ul acestei lumi, sa fii un zambet printre feţe morocanoase.

Si toate acestea, reflectand Faţa si inima Celui pe care Il vrei vesnic.

Psalm 29!
>:D<

Plus 1

:)
A sosit si timpul tau, primochita.

Timpul care nu stim ce aduce cu el.
Timp de soare, de ploaie, de schimbare, de decis...
Timp de multe.
Dar timpul iti lasa deocamdata langa tine ce ai drag.
Nu lasa nimic sa-ti fure ce e frumos la tine in viata.
Pastreaza ce ai, ca nimic sa nu-ti fure bucuria.
Identitatea- nu-i lasa sa ti-o schimbe.
Stii despre ce vorbesc.
Stim noi si stiu toate fetele noastre:)
Fii binecuvantata cu multa incredere, cu care sa pasesti inainte, orice timp ar fi la rand.
Nu esti singura.

Amintiri din viitor

Eseul lui Brian:

"In acea stare intre trezire si visare, m-am gasit in Camera. Nu erau trasaturi distincte, cu exceptia unui perete acoperit cu dosare. Era ca in bibliotecile unde cartile sunt aranjate dupa autor sau tema in ordine alfabetica, dar aceste dosare, inghesuite de la podea pana la tavan si parand nenumarate in orice directie te uitai, aveau clasificari diferite. Apropiindu-ma de peretele cu dosare, primul care mi-a atras atentia a fost "Fete care mi-au placut". L-am deschis si am rasfoit printre fise. L-am inchis repede, socat de faptul ca am recunoscut numele scrise pe fiecare dintre ele. Atunci, fara sa mi se fi spus, am stiut exact unde ma aflam. Camera lipsita de viata,cu micile ei fise era un sistem brut de catalogare a vietii mele. Aici erau scrise faptele mele din fiecare moment, mari si mici, cu detalii pe care memoria mea nu le putea cuprinde. Un sentiment de uimire si curiozitate, amestecat cu frica, s-a starnit in mine pe masura ce am inceput sa deschid dosare la intamplare si sa le citesc. Unele mi-au adus bucurie si amintiri placute, altele rusine si regrete asa de puternice ca m-as fi uitat peste umar sa vad daca nu se mai uita nimeni. Un dosar "Prieteni" era langa cel pe care scria "Prieteni pe care i-am tradat". Titlurile erau aranjate de la cele lumesti la cele complet ciudate. "Carti pe care le-am citit", "Minciuni pe care le-am spus", "Sprijin pe care l-am acordat", "Glume la care am ras". Unele erau aproape hilare in exactitatea lor : "Lucruri pentru care am strigat pe fratii mei". La altele nu am putut sa rad: "Lucruri pe care le-am facut la manie", "Lucruri pentru care am bombanit in soapta catre parintii mei".
Nu incetam sa fiu surprins de continutul lor. Adesea erau mult mai multe fise decat ma asteptam, alteori erau mai putine decat speram. Am fost de-a dreptu coplesit de adevaratul volum a vietii pe care am trait-o. Sa fi fost posibil ca in anii mei sa am timpul sa umplu fiecare din miile sau chiar milioanele de fise? Dar fiecare fisa a confirmat adevarul. Fiecare era scrisa cu propriul meu scris. Fiecare era semnata cu semnatura mea. Cand am scos dosarul "Show-uri TV la care m-am uitat", mi-am dat seama ca acesta crestea pe masura ce il scoteam pentru a putea cuprinde continutul lui. Fisele erau impachetate strans, si chiar dupa doi sau trei metri nu am ajuns la capat. L-am inchis rusinat, nu atat pentru calitatea show-urilor, cat pentru timpul enorm pe care am stiut ca acel dosar il reprezinta. Cand am ajuns la un dosar numit "Ganduri desfranate", am simtit un fior prin tot trupul. Am scos dosarul doar un centimetru, fara a dori sa-i verific marimea, si am scos o fisa. Continutul ei detaliat m-am cutremurat. Mi s-a facut rau la gandul ca un asemenea moment a fost inregistrat. O furie aproape animalica m-a cuprins. Un gand imi domina mintea: "Nimeni nu trebuie sa vada aceste fise! Nimeni nu trebuie sa vada aceasta camera! Trebuie sa le distrug!" Intr-o furie nebuneasca am smuls dosarul afara. Marimea lui nu conteaza acuma. Trebuia sa il golesc si sa ard fisele. L-am apucat de un capat si am inceput sa il lovesc de podea, dar nu am putut sa scot nici macar o fisa. Am devenit disperat si am smuls o fisa afara, dar era tare ca si otelul cand am incercat sa o sfasi. Invins si complet neajutorat am pus dosarul inapoi in deschizatura lui. Aplecat cu fruntea spre perete, am aruncat o privire autocompatimitoare. Si atunci am vazut dosarul: "Oameni cu care am impartasit Evanghelia". Manerul lui era mai stralucitor decat a celor din jurul lui, mai nou, aproape nefolosit. Am tras de maner si o cutie mica, nu mai lunga de trei centimetri mi-a cazut in mana. Puteam sa numar pe degetele de la o mana fisele pe care le continea. Atunci mi-au dat lacrimile. Am inceput sa plang... Hohote atat de puternice incat ma dureau. Au inceput in stomac si apoi mi-au scuturat tot corpul. Am cazut in genunchi si am plans. Am plans de rusine, cea mai coplesitoare rusine dintre toate. Rafturile cu dosare se invarteau in ochii mei plini de lacrimi. "Nimeni nu trebuie sa afle vreodata de aceasta camera! Trebuie sa o incui si sa ascund cheia!" Dar apoi, dupa ce mi-am sters lacrimile, l-am vazut pe El. "Nu, nu El aici! Oh, oricine, dar nu Isus." Am privit neajutorat cum El a inceput sa deschida dosarele si sa citeasca fisele. Nu puteam indura sa vad raspunsul Lui. In momentele in care reuseam sa privesc fata Lui, am vazut o intristare mai adanca decat a mea. Parea ca merge intuitiv la cele mai rele dosare. De ce trebuia sa le citeasca toate? In final s-a intors si a privit spre mine de-a curmezisul camerei. A privit spre mine cu mila in ochi, dar cu o mila care nu m-a maniat. Am plecat capul, mi-am pus fata in maini si am inceput sa plang din nou. A venit spre mine si m-a imbratisat. Ar fi putut zice atat de multe lucruri, dar nu a zis un cuvant. Doar a plans impreuna cu mine. Apoi s-a ridicat si s-a intors la peretele cu dosare. A inceput dintr-un capat al camerei si a luat dosarele unul cate unul si a scris numele Lui peste al meu pe fiecare fisa. "Nu!" am strigat repezindu-ma spre El. Tot ce puteam sa zic era :"Nu, nu!!!!!!" pe cand trageam fisa de la El. Numele Lui nu ar trebui sa fie pe aceste fise, dar era acolo, scris in rosu, atat de puternic, atat de intens, atat de viu. Numele Lui Isus l-a acoperit pe al meu. Era scris cu sangele Lui. Bland, el a luat fisa inapoi de la mine. A zambit, un zambet trist si a continuat sa semneze fisele. Nu cred ca voi intelege vreodata cum a facut-o asa de repede, dar in clipa urmatoare l-am auzit inchizand ultimul dosar si venind inapoi la mine. Si-a pus mana pe umarul meu si a zis: "S-a terminat!". M-a condus afara din camera. Nu era nici o incuietoare la usa ei. Inca mai erau fise ce urmau a fi scrise."

Gand de Brian....preluat de la Hannah , cu multumiri lor si lui Dumnezeu pentru gandurile inspirate de El ce ne lasa sa le cunoastem.

Ganduri ilustre

...multe au fost spuse zilele astea, multe s-au intamplat, multe am avut in plan sa scriu, sa impartasesc.
Dar ceva nu ma tot impiedica.
Ba netimp, ba nechef, ba nevoie, ba una, ba altul.
De multe ori mi-am zis ca o sa fac cunoscute replici si discutii...dar ceva m-a impiedaicat si la asta.

Ieri. Ieri a fost frumos si intaritor sa imi reamintesc ca Cineva imi citeste si gandurile:)
Si un gand de toata ziua seara a devenit realitate.
Era de la El, asta e sigur, daca a fost si infaptuit.

Cateva ganduri ce au urmat gandului...cateva cuvinte intre ilustri prieteni ;))

Incepe asa...

1 Ioan 3:18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
1 Ioan 3:19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
1 Ioan 3:20 ori în ce ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
1 Ioan 3:21 Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

[...]
a: e asa de simplu
a: pacat ca preotii o fac asa complicat
E: da. atat.dar ce mult e....toata legea, toti proorocii sunt cuprinse aici
a: predici de ore
a: cuvinte pompoase
E: da....
a: si iesim goi cum am intrat daca nu avem dragoste
a: Isus a fost simplu... imi place de El
a: cate odata nu am curaj sa i spun ca il iubesc
a: stii de ce?
E: ?
a: ca nu ii iubesc pe toti cei din jur
E: huh
E: da
E: adevarat
[...]
a: si mai e ceva; avem la noi cea mai tare arma, cea mai tare stampila, cu cel mai puternic nume
E: da
E: imputerniciti si autorizati
a: si acum ca am inceput sa zambesc
a: iti mai zic ceva
a: suntem mantuiti!!
E: dar noi nu prea stim sa ne bucuram de privilegiul asta....sa profitam de identitatea noastra...si sa luptam pt Imparatie cu si m mult zel
E: da
E: mantuiti
E: si vom fi si rasplatiti p deasupra
a: da
E: cata iubire
E: cata nemeritare din partea mea
E: si totusi....El o face
a: asa-i
a: fii binecuvantata ca prin tine am zambit azi
E: EL sa fie binecuvantat
a: amin
E: doar El merita aplauzele
a: asa-i
a: dar stii El vb cand intr-un fel cand in altul
E: da
E: cand printr-unul cand prin alta
a: asa ca fii a 5-a evanghelie
E: c fain
E: amin, sa ma ajute sa fiu


Daca ti se pare...inappropriate acest post...sorry.
Dar are un scop.
Gaseste de ce si ce poti lua bun de aici.
Nu-i la intamplare.

Du-te si ...fii a cincea Evanghelie.

Solo necesito fe

Cuvant de azi

Psalmii 45:10 Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!

Psalmii 45:11 Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea. Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.

E Cuvantul de azi.
M-a intampinat specific si concret.
Asculta si pleaca-ti urechea la glasul Domnului.
Mi-a spus in dimineata asta si despre munti. Despre varfuri unde EL ma cheama. Ma cheama sa ma echipeze pentru azi.
Si un indemn: "Nu iesi inaintea niciunui om azi, pana nu ai vazut faţa Mea."
Sa iau aminte la Cuvant, la Glas si la voia Lui.
Sa-L urmez unde ma cheama; fara frica.
El stie unde sa ma trimita; stie directia in care trebuie sa o apuc pentru a ajunge unde este nevoie de mine azi: la o inima, intr-un gand, intr-o viata, intr-un loc, printre lacrimi sau printre zambete.
El stie. Ma cheama sa uit de casa tatalui meu- asta da bucurie.
Ca si cand ar vrea sa uit de tot- de numele meu, de locul in care traiesc, de radacini si origini; de trecut si de tot ce a fost. Sa uit si sa ma arunc intr-o noua zi, intr-o noua viata- alaturi de El.
Sa uit de toate nereusitele mele, de toate esecurile pe orice plan, sa uit de limitele mele si de temerile mele. Sa le las pe toate intr-un sertar pe care sa nu-l mai deschid si...sa ma concentrez asupra Lui. Si da, completely focused sa intru in prezenta Lui. Sa nu mai stiu nimic in afara de El. Si atunci..."imparatul iti va pofti frumusetea". Se va bucura de tine si se va veseli impreuna cu tine, pentru ca L-ai facut pe El tot in mintea ta, I-ai acordat scaunul regal in inima ta.
Si in continuare, sa-I oferi, sa-I aduci inchinaciunile tale. Pentru ca El este Domnul.

Se poate trai permanent in prezenta Lui. Se poate trai o viata concentrata permanent pe Faţa Lui. Si atunci sa vezi stralucire, cand cobori de pe munte, din prezenta Lui. Atunci sa vezi atingeri de vieti si de inimi. Atunci sa vezi influenta pozitiva si construire in loc de daramare.
Atunci sa vezi bucurie si pace, dragoste si placere in a continua sa traiesti... o viata permanent concentrata asupra Lui, o viata traita mereu in prezenta Lui.

Stramutare

...Mergi peste tot
si-ti plimbi pacatul dupa tine.
Nu intelegi de ce-i mai greu,
Nu mai stii de cand,
nici cum a inceput.
Pe rand, toate culorile,
ce altadata formau un curcubeu-
cel al unui legamant-,
s-au transformat in gri.
Si-l vezi si-l simti,
Dar nu te poti obisnui.
Stii ca ceva lipseste,
simti ca un loc e gol.
Te rogi in continuare,
te inchini, slujesti.
Dar in urma ta, de-atunci,
lasi dare de durere.
Parinti, prieteni, frati-
nu te mai recunosc,
nu te mai inteleg.
Dar tu "n-ai nimic".
Si canti, si canti...
Incerci sa razi, sa zbori...
Dar totul suna-a gol.

Ai vrea sa dai tot inapoi,
sa te intorci...
Dar nu stii unde;
nu stii cand.

Si totusi, Cineva asteapta:
un brat deschis, o mana-ntinsa.
Isus, in umbra crucii sta
Si tace, asteapta; dar zambeste:
"Sunt tot aici", El iti sopteste.

Atunci Cuvantului dai ascultare
si-ti amintesti ca totul de acolo-ncepe:
de la cruce.
Le-arunci pe toate jos
si fugi ' napoi.
Ii sari in brate
si-L iubesti- mai mult,
caci te-ai intors
si te-a primit.
Nu meriti sa fii rasplatit,
dar El o face.
Dar nu de asta stai,
Nu ca sa mai primesti ramai.
Te tine de-acum o dragoste noua, sfanta.
Tu esti un altul; El- acelasi.
Dar locul nu-l mai vrei schimbat-
in bratul Lui ramai, pe veci, mutat.

...inspirat din marturisirea unei adolescente...eliberate.
6 septembrie 2008, Pitesti

Cat despre ieri...
Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii! Psalm 84:10

Cand nu te poti obisnui...

1 Samuel 17....
Parca o aud cum imi canta- bunica mea draga de care am avut parte doar 5 ani din viata-mi....un sfert din viata, dar ce sfert!

Cantecul despre David micul biruitor asupra marelui invins Goliat...

1 Samuel 17:1 Filistenii şi-au strâns oştile ca să facă război, şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.

1 Samuel 17:2 Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea terebinţilor, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.

1 Samuel 17:3 Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.

1 Samuel 17:4 Atunci a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.

1 Samuel 17:5 Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.

1 Samuel 17:6 Avea nişte turetci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.

1 Samuel 17:7 Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.

1 Samuel 17:8 Filisteanul s-a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: "Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu Filistean, şi nu sunteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!

1 Samuel 17:9 Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji."

1 Samuel 17:10 Filisteanul a mai zis: "Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el."

1 Samuel 17:11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.

1 Samuel 17:12 Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân înaintat în vârstă.

1 Samuel 17:13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui, care porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.

1 Samuel 17:14 David era cel mai tânăr. Şi când cei trei mai mari au urmat pe Saul,

1 Samuel 17:15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

1 Samuel 17:16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.

1 Samuel 17:17 Isai a zis fiului său David: "Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;

1 Samuel 17:18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.

1 Samuel 17:19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii."

1 Samuel 17:20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.

1 Samuel 17:21 Israel şi Filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.

1 Samuel 17:22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.

1 Samuel 17:23 Pe când vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.

1 Samuel 17:24 La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

1 Samuel 17:25 Fiecare zicea: "Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiica sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel."

1 Samuel 17:26 David a zis oamenilor de lângă el: "Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?"

1 Samuel 17:27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: "Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî."

1 Samuel 17:28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: "Pentru ce te-ai pogorât tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta."

1 Samuel 17:29 David a răspuns: "Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?"

1 Samuel 17:30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată.

1 Samuel 17:31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

1 Samuel 17:32 David a zis lui Saul: "Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el."

1 Samuel 17:33 Saul a zis lui David: "Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui."

1 Samuel 17:34 David a zis lui Saul: "Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

1 Samuel 17:35 alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram.

1 Samuel 17:36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu."

1 Samuel 17:37 David a mai zis: "Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean." Şi Saul a zis lui David: "Du-te, şi Domnul să fie cu tine!"

1 Samuel 17:38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.

1 Samuel 17:39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: "Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea." Şi s-a dezbrăcat de ea.

1 Samuel 17:40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva Filisteanului.

1 Samuel 17:41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

1 Samuel 17:42 Filisteanul s-a uitat, şi când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

1 Samuel 17:43 Filisteanul a zis lui David: Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?" Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

1 Samuel 17:44 a adăugat: "Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului."

1 Samuel 17:45 David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.

1 Samuel 17:46 Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.

1 Samuel 17:47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre."

1 Samuel 17:48 Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea Filisteanului.

1 Samuel 17:49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.

1 Samuel 17:50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât Filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.

1 Samuel 17:51 A alergat, s-a oprit lângă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.

1 Samuel 17:52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim până la Gat şi până la Ecron.

1 Samuel 17:53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea Filistenilor, şi le-au jefuit tabăra.

1 Samuel 17:54 David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.

1 Samuel 17:55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: "Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?" Abner a răspuns: "Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu."

1 Samuel 17:56 "Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta", a zis împăratul.

1 Samuel 17:57 Şi când s-a întors David după ce omorâse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul Filisteanului.

1 Samuel 17:58 Saul i-a zis: "Al cui fiu eşti, tinere?" Şi David a răspuns: "Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul."

Doua ore s-au implinit de cand in parcare o masina a inceput sa cante. De la ora 7 la ora 9, in dimineata asta, masina nu a tacut deloc.
Si cum sa mai dormi? Poate te gandesti ca in doua ore deja nu o mai auzi...dar nu. Cu unele lucruri nu te poti obisnui. Cu unele lucruri ce nu sunt inscrise in legile normalitatii. Nu este normal ca alarma unei masini sa fie neoprita timp de doua ore. Nu este normal si nu te poti obisnui cu suntetul.
Nu te poti obisnui cu asta, nu te poti obisnui cu multe.
Sunt situatii, lucruri in viata care nu apar pentru ca sa te obisnuiesti cu ele.
Nu te poti obisnui cu un picior care nu mai functioneaza corect de doua luni; nu te poti obisnui cu un nas vesnic infundat; nu te poti obisnui cu vorbe grele in fiecare zi cu oamenii din casa; nu te poti obisnui cu simtamantul absentei lui Dumnezeu din scopurile tale si din visele tale; nu te poti obisnui cu un urias care timp de patruzeci de zile coboara in valea dintre tabere si ocaraste Numele Dumnezeului tau drag; nu te poti obisnui cu relatii nefunctionabile timp de trei luni; nu te poti obisnui sa treci pe langa cineva si sa intrebi doar de vreme, cand altadata erati prietenele cele mai bune; nu te poti obisnui sa te inchini cu niste oameni care sunt separati din punct de vedere relational. Nu ma pot obisnui ca tot felul de nimicuri sa se puna in calea bucuriei mele. Nu ma pot obisnui ca masina sa inceapa din nou sa cante!!!- tocmai se intampla...:-<

Ce este de facut atunci? Lucrurile cu care nu te poti obisnui, ce faci cu ele?
Este o vorba..."cand nu poti rezolva o problema, trebuie sa inveti sa traiesti in prezenta ei."- valabila unoeri, nu intotdeauna.
Atunci cand problema nu poate fi rezolvata, obstacolul nu poate fi depasit, datorita FRICII, datorita sentimentului neputintei si inutilitatii, cel mai neindicat lucru este sa stai cu mainile in san si sa astepti ca ceva sa se intample.
Dupa cum citeam ieri...
"...cand te retragi, refuzand sa faci un pas dificil sau sa spui un cuvant greu de spus- mori cate putin. Si daca acest lucru devine un obicei, in timp te vei vedea ca unul care nu poate sa faca fata provocarilor vietii. Acolo unde ar trebui sa gasesti putere si hotarare, vei experimenta frica si anxietate. Vei invata sa traiesti cu teama si evitare.
Si chiar daca lucrurile vor arata bine in exterior si daca cei din jur vor fi impresionati de viata ta, in sinea ta vei sti ca ai o datorie pe care va trebui sa o platesti tot restul vietii."(John Ortberg, 2004).
Si uite asa, uriasii din viata ta de care te-ai ascuns, de care ai fugit, pe care nu ai indraznit sa-i infrunti, se vor aduna in spatele tau unul cate unul si vor fi o amenintare continua.
Pentru ca ei se vor intoarce cand te astepti mai putin...

Textul de mai sus este perfect in a ilustra acest fenomen.
Daca Iosua ar fi terminat cu tot poporul filistean la vremea potrivita, nu ar mai fi venit ziua razboiului cu ramasita din Gat. Dar a ramas ceva....o samanta care acum isi aduce la inaintare uriasul.
Stia poporul Israel ca trebuie sa lupte...dar tot ce faceau ei era sa stea fata in fata cu el, neindraznind nimic.
Si tu te cofrunti cu un fel de urias? Cu un obstacol care nu iti da pace si nu te lasa sa traiesti, sa dormi, sa zambesti...? Este foarte puternic si inarmat din cap pana in picioare? Chiar are dovezi impotriva ta, care te-ar acuza? Esti inspaimantat si nu poti cobori in vale pentru a-l infrunta?
El nu ataca. Goliat chema...in fiecare zi chema un om. In vale avea sa se dea batalia....nu sus. Va trebui sa cobori , chiar daca drumul e anevoios, greu, dureros, te vei rani, va fi intuneric, vant, curenti de aer care vor parea ca biruiesc inainte ca tu sa faci ceva...Trebuie sa mergi inaintea lui, inaintea ei- a problemei, a obstacolului, a durerii. Spune-i pe nume si las-o sa te doara.
Ocaraste si uriasul tau? Te batjocoreste? Te ameninta? Te face sa te indoiesti de puterea Dumnezeului tau?
Asa facea si Goliat.
Si....chiar atunci cand cea mai necurajoasa parte din tine isi da seama ca nu te poti obisnui cu asta...si te hotarasti sa faci ceva, dai semne ca esti pe gata...apare Eliab?
"Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta."
:) Suferinta, tu, dureros de dulce...
Fratele tau mai mare. Modelul tau, prietenul tau, cel care altadata te proteja si se juca cu tine, cel care se juca cu mainile in parul tau balai si iti spunea ca vei fi un luptator, un barbat puternic si viteaz; cel care iti incuraja talentul si care te iubea...
El. Chiar el, iti cunoaste" rautatea inimii".
Si te doare. Te intrebi cand si unde au avut loc aceste schimbari in atitudinea fratelui tau. Te intrebi ce-l face sa vorbeasca asa...si doar cand a plecat la razboi v-ati despartit cu o imbratisare lasandu-va unul pe altul in grija Domnului vostru. Nu intelegi, David, ce se intampla.
David cel cu parul balai a calcat peste durerea provocata de cuvintele fratelui sau...si s-a intors la altul, sa-l intrebe si sa obtina informatii.
De ce? De ce a facut asta? Pentru ca el nu se putea obisnui cu ocarile aduse de filistean, nu se putea obisnui sa-l vada si auda in fiecare zi cum face pe atotputernicul...
A luat atitudine, a indraznit. S-a prezentat exact in prezenta imparatului. "Vreau sa ma duc."
Si Domul, care m-a iazbavit pana acum de fiare salbatice, El, care m-a intarit pana acum, de ce nu o va face si de acum incolo? De ce nu imi va da biruinta si acum? "Vreau sa ma duc, in Numele Lui, caci in El sta puterea mea."

Nimic nu-l opreste. Se duce simplu si umil, cu prastia lui de toate zilele.
Nu incerca sa iti pui o armura sofisticata, cuvinte pompoase, aparatori pentru toate cele, cand iti infrunti uriasul; nu vei putea face fata situatiei. Du-te asa cum esti, asa cum esti obisnuit sa fii: robul Domnului, baietelul neinfricat. Nu lua atitudini superioare, pentru a parea ceea ce nu esti. David nu s-a dus la Goliat sa-l impresioneze. S-a dus sa-l doboare.
In numele Domnului ostirilor!

Si stiti continuarea...David a biruit!
Ce a facut dupa? S-a dus langa Goliat si i-a taiat capul! Sa fie sigur ca nu se mai ridica. A terminat cu el o data pentru totdeauna.

Este timpul si pentru mine sa fac asta. Pentru a nu ma uita inapoi toata viata, de teama ca ma va prinde din urma.
Poate este si timpul tau.
Este timpul Dumnezeului ostirilor, sa-Si faca lucrarea prin noi.
Este timpul ca noi sa ne lasam folositi.
Este timpul sa pornim impotriva lucrurilor cu care nu ne putem obisnui, pentru ca exista si alt mod de a-ti trai viata- la maxim.
Sa invatam de la David.
Sa invatam din Cuvant.

Si sa traim teoria invatata, asa sa ne dea Domnul biruinta.

P.S. Orice asemanare cu vreo intamplare din realitate este pur intamplatoare, sau, cel putin, nu intentionata.
Asta mi-a spus sa scriu inca de cum am deschis ochii mintii, asta am scris.
Sa ne fie de folos.

Timp putin

Father, I’m going through some heavy things
It seems like this world ain’t getting any better
The more we try to get closer to You
The farther we run from Your throne

I’ve spent so many nights wonderin’ when will it end
When will the day come when happiness begins
I’m running the race but it seems too hard to win
I’m sick of mourning my stomach is throwing up in the morning

I’m calling for help and watching it melt away
My heart’s been put on display and put away
In many ways, many times I told myself it was ok
And anger was the price that was paid
While these faded dreams just screamed to bring them home

The burden was too heavy I kept running from the throne
I can’t take it any longer
I can taste my spirit hunger
God please help me get home

Chorus:
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left, Lord please
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left

I’ve come to terms that I’m burning both sides of the rope
And I’m hoping that self-control would kick in before I’m choking off
The sin that be destroying every fiber I got
I need the Lord in every way I’ll never make it I’m not
Going back to the way I was before Christ in my life
I couldn’t do it I would lose it there’s no point to the fight
And I’m writing this song, for the people who don’t belong
I pray away the pain you feel from all the things that went wrong
Inside a life that’s filled with anger and disappointment
Cause daddy treated you weaker than all of the other kids
It’s annoying and I feel for all of you who wanna give up
You feel stuck I feel the same way Lord help us stay up
You couldn’t pay me to abandon the idea of true hope
That I could make it through this life into a place where there’s no crying
I’m dying to find You with open arms when I go
Knowing You love me and You waiting to give rest to my soul

Lord I don't know what I'm struggling for
There’s go to be more
Than this life I know
But still I’m here fighting to never give up
I find strength in Your love
And You will see me through

There's no time left...
Nu mai este timp...
Si pe putinul care mai este il irosim...?
Sau ce-i facem?
Cum il folosesc?
Imprastiind ce?
Hranindu-ma cu ce?

Nu o sa las nimic sa ma minta si sa ma indeparteze.
Nimic nu are atata putere asupra mea. Nimeni nu are atata influenta asupra mintii mele.
Nu voi renunta sa cred in oameni. Nu voi lasa la o parte ce am primit sa dau mai departe.
Si chiar si de prost inteleasa, neinteleasa, invinuita...eu una stiu. Calea mea, Visul meu, Puterea mea.
Toate in Unul, Cel care este.

un fel de a sti

Suflet impiedicat-
m-am declarat.
Nu sunt cazut;
ar fi prea crud sa cad si sa raman asa,
cand stiu ca-L am de partea mea.
Nu voi cadea,
nu voi muri;
ci voi trai si-oi povesti
lucrarile-I in viata mea,
pe care, stiu: le voi vedea.
Chiar singur, chiar si parasit,
uitat de voi, dispretuit,
El are grija sa imi dea dovezi
ca-s iubit si valoros:
in ochii Lui, sunt pretios.

Sa stim...

"...si sa stii ca Eu sunt Domnul..."

Sunt cuvinte mult repetate in Vechiul Testament. Uneori adresate dusmanilor lui Dumnezeu, ai poporului Sau; alteori, adresate preaiubitilor Lui.
Ca si cand ar spune: "Atunci ma veti cunoaste mai bine; veti sti ca aceasta putere manifestata nu poate fi decat a unui Dumnezeu viu si adevarat."

Stim noi azi cui ne inchinam? Sau cui ar trebui? Suntem constienti in fiecare minut ca EL ESTE DOMNUL? Si afland asta, putem canta si striga "Aleluia"?

Faptul ca Domnul meu este Domnul, ma face bucuros sau imi produce disconfort, imi displace?

El este Domnul.

Cum ma port eu cu Domnul meu? Cat de mult Il las sa fie Domn peste mine?

El este Domn, Domnul meu si Dumnezeul meu.
Indiferent de ce simt, stiu asta. Nu pe ce simt ma bazez, asa-i de trecator ceea ce simt....
Baza si taria in siguranta este Cuvantul Lui.
Care poate fi spre osanda sau spre zidirea mea.

Eu aleg.
Si fie ca El sa vorbeasca. Pentru mine, pentru tine, Cuvantul dadator de viata si putere.

Si sa stim ca El este Domnul.
Amin.

Raspuns la intrebare

Cum vine El asa la fix si prompt cu raspunsurile cateodata...

Ieri seara si azi noapte si azi dimineata...m-am tot gandit la ceva.

Suntem noi chemati...sunt eu chemata sa-I apar imaginea lui Dumnezeu?
Sa am eu grija ca lumea sa nu-L vorbeasca de rau?
Sa ...fac eu asta?

M-am tot gandit...

Si acum cateva minute iata...Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi, primit pe mail:

2 SEPTEMBRIE OPRESTE-TE!

"Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu .. si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui, si a murit acolo.." (2 Samuel 6:6-7)

Cand "era sa-l rastoarne boii iar Uza a intins mana spre chivotul Domnului", intentiile lui erau bune. El nu dorea sa cada chivotul. Dar si-a depasit limitele si s-a atins de ceea ce apartinea in exclusivitate lui Dumnezeu. Uneori taria noastra inseamna sa "ne oprim" (Psalmul 46:10) si sa luam mana de pe lucrurile incredintate in grija lui Dumnezeu. Chiar si cand boii tai se impiedica, iar lucrurile nu merg asa cum crezi ca ar trebui, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul tau. El intelege situatia mai bine decat ai putea tu vreodata, iar cand vine vremea potrivita, El va face "minuni care n-au avut loc in nicio tara si la niciun neam" (Exod 34:10). Fireste, este frustrant sa ai ceva inaintea ta si sa nu poti pune mana, mai ales cand altii care par a fi mai putin merituosi se bucura de ceea ce tu iti doresti cu disperare. Dar Scriptura ne spune: "Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El" (Psalmul 37:7). Predicatorul canadian A.B. Simpson a spus: "Deseori nu exista nimic mai evlavios din partea noastra decat lipsa activitatii, dar totodata nimic mai daunator decat neobosita truda, caci Dumnezeu a fagaduit ca isi va infaptui vointa suverana".

Pavel scrie: "Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune" (Romani 12:12). Telurile pe termen lung te vor impiedica sa mai devii frustrat de amanarile pe termen scurt. De aceea Dumnezeu a spus: "cel ce o va lua ca sprijin nu se va grabi sa fuga" (Isaia 28:16). In Faptele Apostolilor citim: "Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia.." (Fapte 16:6). De ce? Pentru ca: a) nu era vremea potrivita; b) Dumnezeu avea nevoie de Pavel si de Barnaba altundeva; c) El dorea ca ei sa fie mai pregatiti inainte de a se imbarca pentru o misiune de o asa mare insemnatate.

Inteleg eu gresit....sau Dumnezeu nu are nevoie de mine ca sa-I apar imaginea? Sa am eu grija de Chivot sa nu cada?
Asa ca stiu ce am de facut de acum inainte.
Multumim Domnului pentru ca ne vorbeste atunci cand stie ca TREBUIE sa stim ceva.

Soon ending...

M-am trezit si e frig.
Am avut o trezire fortata de telefonul sunand, pe care oricum l-am ignorat. Dar visul tot mi-a fost deranjat.
Si m-am hotarat intr-un sfarsit sa ma trezesc, soldat lenes ce sunt, doar pentru ca in seara asta am o batalie. Sau sa o numesc "instructie"? Poate ea va parea asa, dar pentru mine e o noua provocare, incercare.
Scoasa brusc din visu-mi drag cu cald si soare, m-a izbit realitatea -n fata. Frigul.

In cateva zile nu mai recunosc vremea asta. E toamna in toata regula deja. In casa. Afara inca mai sunt semne de vara. Dar deja ma chinuie frigul.
Si acum nu mai stiu ce am vrut de fapt, in afara de a te anunta ca a venit toamna.
Dar poate stii si tu asta.
Asa ca ma retrag cu pasi de vara, in ritm inca de zbor de gaze si tril de pasari.
Pentru toamna cu ritmurile ei mai este timp...destul.
Sau poate nici nu.

..Soon ending summer,
But never ending JOY
:)